2006 şi 23


Vara anului 2006 aducea titlul numărul 23 în Ghencea. Întregul an a reprezentat de fapt apogeul unei generaţii.

Ceea ce începuse gri în 2005 sub comanda lui Oleg Protasov, prin ratarea destul de dramatică a accederii în grupele UEFA Champions League după dubla împotriva lui Rosenborg, urma să capete strălucire spre finalul anului cu nişte meciuri extraordinare în grupele Cupei UEFA (4-0 cu Lens sau 3-0 cu Hamlstads BK) şi o dominare totalitară a campionatului intern.

Iarna aduce şocul despărţirii de antrenorul ucrainian şi revenirea lui Olăroiu. Început uşor ezitant (“Oli, Oli / Steaua nu e poli!”), dar echipa începe să joace. Cu sigla RAFO pe piept desfiinţează Real Betis Sevilla chiar în oraşul talisman al Stelei!

În sferturi întâlnim rapidul juniorului şi, pentru că există dreptate în lume, îi eliminăm. Cel mai frumos 0-0 pe care l-am văzut vreodată.

Semifinala cu Boro rămâne poate cel mai important moment al fotbalului românesc post-decembrist. Am fost la câteva minute de un meci cu trofeul pe masă. Atunci se întâmpla la 17 ani de la finala cu Milanul olandez. Acum nu cred că se va mai repeta atât de “curând”… Returul acela râmâne în top 3 meciuri de coşmar din viaţa mea!

Vara 2006, cum spuneam aducea titlul numărul 23, urmat de dubla cu Standard Liège şi calificarea după 10 ani în grupele UEFA Champions League. Noi, tot noi, doar noi!

Calificarea şi acel incredibil 4-1 de la Kiev au reprezentat vârful unei generaţii. Poate una din puţinele echipe de după `89 pe care puteai s-o spui pe dinafara: Carlos – Mihăiţă Neşu/Petre Marin, Sorin Ghionea, Dorin Goian, George Ogăraru – Gabi Boştină, Mirel Rădoi, Sorin Paraschiv, Bănel Nicoliţă- Victoraş Iacob, Nicolae “Du-te Dică, du-te!”

Aceşti băieţi, această familie de fapt, s-a reunit aproape în totalitate zilele acestea pentru a-l vizita pe Mihai.

644411_1028211440540353_2397589610963274580_n

Mi-e greu să-mi găsesc cuvintele când scriu despre el. L-am privit întotdeauna ca pe un apărător atipic. Era firav, dar în acelaşi timp de fier. Era poreclit Bichonul pentru parul lui blond şi ondulat, dar pe teren era un pitbull. Pictor în timpul liber, luptător pe teren. Până într-o dimineaţă de 10 mai când … ştim cu toţii. Nu-mi place nici să o scriu. Deşi, din păcate ghinioanele personale s-au ţinut lanţ de el, Mihai ne dovedeşte în fiecare zi că este în continuare de fier. Mulţi poate ar fi cedat, Mihai zâmbeşte şi ajută în continuare. Contruieşte spitale pentru copii cu diverse afecţiuni.

Sper să i se împlinească toate visele! Sau mai bine spus visul! Să aibă iar o vară ca în 2006…

P.S.1:Putem sa ajutăm şi noi cauza lui Mihai redirecţionând 2% din impozit, cu o donaţie, cumpărând un tricou sau fiind doar voluntar.

P.S.2: Mai e o legătură între 2006 şi 23. Este numărul purtat de Klemi Saban în scurta perioadă la Steaua. Număr purtat în Champions League. Ca în noul tricou poposit în colecţia mea: https://footballshirtscollection.wordpress.com/2015/03/21/steaua-bucuresti-2006-2007-ucl-away-shirt/ :)


Meh, close enough


Dupa câteva săptămâni în care mă aştepta pe unitate, sâmbăta trecută mi-am făcut un pic de timp pentru Pontiac Firebird-ul de la ERTL. E una din puţinele miniaturi rămase (aproape) întregi din copilăria mea în care testam cât rezistă maşinuţele la lovituri de ciocan :D

Încercasem şi mai demult s-o vopsesc cu tempera, dar evident că timpul a facut verdele să-şi piardă nuanţa de tot, aşa că am decis să încep o a doua restaurare.

old 1old 2

old 3

Fie din cauza ploii de afară, fie din alte cauze necunoscute, albastrul ales mi-a cam dat de cap, încăpăţânâdu-se să nu iasă chiar uniform.

1.11.2 Dacă există vreo culoare pe lumea asta să se asorteze cu albastrul, este clar vorba de roşu. Deci am mai adăugat un strop de culoare.

2.13.12.23.2 La final am aruncat şi nişte flăcări specifice anilor `70 şi un strat de lac.

4.14.2 Cu mai multă răbdare sunt sigur că puteam ajunge la un finisaj mai bun, dar meh, close enough.

Tot pe Toy Car Collection am mai adăugat şi restantele `70 Buick GSX, Volvo Amazon şi Renault 16 şi am schimbat un pic tema :) merge îmbunătăţită, dar cum mi-a trebuit o săptămână de când am scris articolul până să-l public, consider că pentru moment site-ul e… meh, close enough.


Go green


Long time, no writing.

Nici de data asta nu o să scriu prea multe. Cu un pic de timp liber în week-end, am hotărât că e cazul să mă ocup puţin de o machetă Ford Mustang 1:64 pe care o am din vremurile când becali nu infectase Steaua.

1.1 2.1

Deşi tonul metalic ramas dupa ce curaţesem vopseaua scrijelită îmi plăcea, parcă lipsea ceva.

Am oscilat între albastru şi verde, iar în cele din urmă am optat pentru a doua variantă.

1.2 2.2

Nu o fi chiar vopsirea perfectă, dar m-am simţit bine să lucrez iar cu mâinile mele pentru colecţie. Cred că în săptămânile următoare o să mai restaurez câteva :) următorul proiect îl am deja în minte, un Pontiac Firebird, cum altfel, dacă nu cu flăcări? Dar oare ce culoare? Poate o să fac un sondaj pe pagina de Facebook de la Toy Car Collection

Pâna una alta, vă prezint varianta finală a Mustang-ului:

1.3 2.3


Un altfel de comentator


Aseară, puținii români care prind Look TV au fost martorii unui moment inedit. La începutul partidei Petrolul Ploiești – ASA Târgu Mureș, unul din comentatorii meciului, Marian Olaianos a precizat că nu-i va pronunța numele lui g. mureșan, individul care l-a accidentat extrem de grav pe atacantul Stelei și al echipei naționale, Raul Rusescu. “Nu e o acuzaţie, e un protest al unui comentator care crede în fotbal, care îşi respectă meseria şi nu poate să fie de acord cu un gest violent care a mutilat un fotbalist”. GSP a titrat imediat pe facebook “ŞOCANT! Aşa ceva nu s-a mai văzut! Gest nemaiîntîlnit al unui comentator la partida Petrolul – Tg. Mureş!”

Nu dragilor, nu este deloc ȘOCANT!, inedit sau alte titluri din presă. Este un gest normal. Aveți în față un comentator, un jurnalist sportiv cu coloana vertebrală care își respectă menirea. La fel este și cazul colegului său de aseara Bogdan Pasăre. Cei doi sunt comentatori de fotbal și fotbaliști, nu de coate-n gură, nu de kick-boxing, nu măcelari care lovesc parșiv pentru a mia oară.

Domnule Olaianos, oricum vă consideram un jurnalist care comentează un “altfel de fotbal” (tot e la modă expresia) împreună cu Marius Mitran în cadrul minunatelor emisiuni Replay, dar pentru gestul de aseară mă văd nevoit din nou să mă înclin.

Chapeau, mon cher!


Limits down!


Cei mai mulți dintre noi îl cunoaștem pe George Ogăraru ca fiind fostul fundaș dreapta de la Steaua, Ajax Amsterdam și echipa națională a României.

Din păcate, mult mai puțini dintre noi cunosc faptul că George, alături de soția sa Andreea, au înființat Asociația pentru cultură și sport George Ogăraru, o organizație non-profit ce educă și formează elevii cu talente și pasiuni deosebite din diferite medii sociale, cu condiții de viață normale dar și pe cei aflați în situații de risc, implicându-i în programe cultural-sportive cu scopul de a crește nivelul comunităților implicate prevenind și combatând astfel ignoranța, indiferența, delincvența juvenilă și abandonul școlar.

Cel mai nou proiect al AGO se numește Limits Down!, va avea loc la finala Cupei României dintre Steaua și Astra, și vine în ajutorul copiilor care suferă de Sindromul Down.

Cu banii obţinuţi în urma evenimentului,  cei 22 de copii vor merge într-o tabără–cantonament de fotbal, unde vor avea parte de pregătire şi îndrumare specializate.

 Acest proiect  îşi mai propune să lanseze în viitor o Conferinţă Naţională pentru antrenorii  şi profesorii de sport în vederea pregătirii fizice şi integrării copiilor cu Sindrom Down.

De asemenea, aşteptăm donaţii pentru aceşti copii şi în conturile Asociaţiei pentru Cultură şi Sport George Ogăraru:

RO08RZBR0000060015171728 – cont curent RON

RO40RZBR0000060015171734 – cont curent EUR

Detalii puteți găsi atât pe site-ul AGO, cât și pe pagina de facebook a evenimentului.

De asemenea, George vă întreabă ce faceți pe 31 mai și până atunci? Poți ajuta la un foundraising pentru copiii de la Valea Plopului. Eu am facut-o deja aici, donează și tu!

100 for children

 


Assassin’s Creed Pirates


Ahoy there!

Joia trecută, 5 decembrie, Ubisoft Craiova, în colaborare cu Ubisoft Paris, a lansat pentru sistemele de operare iOS şi Android cel mai important titlu dezvoltat în studio, Assassin’s Creed Pirates!

Assassin’s Creed Pirates

A fost un efort colectiv întins pe aproximativ 9 luni de zile, eu am luat parte la ultimele 5 dintre acestea şi vă garantez că este un sentiment extraordinar să constaţi că după doar primele 2 zile de la lansare jocul este în top 10 în AppStore pe aproape întreg globul. Lideri în România, Franţa şi Cehia, locul 3 în Statele Unite.

Au fost luni de zile în care s-a lucrat enorm, dar asta ne-a făcut o echipă mai unită şi prieteni mai buni. Mici privilegii precum Assassin’s Creed 4 Black Flag Buccaneer Edition primit cadou sau team building-ul de la Sibiu au fost surprize foarte frumoase, dar adevărata recompensă este să-ţi vezi munca apreciată la nivel mondial.

În Assassin’s Creed Pirates, jucătorii pot intra în rolul lui Alonzo Batilla, un tânăr căpitan de vas, acţiunea desfăşurându-se în epoca de aur a pirateriei (aceeaşi perioadă din Assassin’s Creed IV: Black Flag). Jucătorii trebuie să aibă grijă de echipaj, să-şi upgradeze corabia, să recruteze noi camarazi şi să se implice în bătălii navale în încercarea de a găsi o comoară ascunsă. În aventura sa, Batilla va nimeri fix în mijlocul conflictului dintre asasini şi templieri, întâlnind o serie de personaje cunoscute din seria AC şi nu numai, precum Blackbeard, Bellamy sau Hornigold.

Assassin’s Creed Pirates poate fi descărcat de pe AppStore şi Google Play, la un preţ de 4,49€, o sumă modică pentru un joc de mobile/tablete care prezintă o grafică la nivel de PC.

https://itunes.apple.com/ro/app/assassins-creed-pirates/id692717444

https://play.google.com/store/apps/details?id=com.ubisoft.assassin.pirates

În încheiere, vreau să felicit din nou întreaga echipă de la Ubi Craiova, sunteţi extraordinari şi mă bucur să mă găsesc printre voi!

 

LE: Locul 1 în iTunes şi în Rusia, Coreea de Sud şi Marea Britanie :)


Povestea tricourilor


Primul tricou din colecţie l-am primit undeva prin clasa a 9-a. Era cu PSV Eindhoven şi îi aparţinea lui Ovidiu Stîngă. Mai mult de atât, tricoul avea pe umăr emblema de Champions League.

Deodată universul mi s-a schimbat… tricourile replici nu mă mai atrăgeau şi am început să caut tricouri originale. Emblema aceea de pe umărul drept mă fermeca. Încă mă farmecă de fapt. Fiecare toamnă îmi aduce o perioadă de sevraj la vederea noilor echipamente şi a siglelor care lucesc pe umăr în meciurile europene.

Ieri am avut surpriza să fiu întrebat de un colecţionar olandez dacă sunt dispus să-l vând. L-am refuzat fireşte, însă ceva în mine s-a aprins din nou. Îmi sunt dragi toate tricourile, îmi sunt dragi povestea lor.

Cum Steaua nu e tocmai populară în oraşul meu, tricourile roş-albastre au venit ceva mai târziu, dar şi când au venit… :) Eh, am mai povestit despre ele, poate o să mai povestesc pe viitor. Până atunci vine meciul de marţi seara, 21:45, cu Basel şi deja simt că sigla aceea o sa-mi capteze iarăşi ochii. My preciousss!


That time again


Steaua vs. Olympique Lyon 2006 – “It’s our time”

21:45, ora de Champions League. Steaua a câştigat titlul după o pauză de 7 ani, iar diseară revine în grupele Ligii Campionilor. Este al 7-lea meci european din acest sezon (după dublele din preliminarii cu Vardar Skopje, Dinamo Tblisi şi Legia Varşovia) şi a 7-a oară când Steaua ajunge în grupe în noul format al competiţiei.

La vreo două meciuri din trecut am fost şi eu pe Templu: 1-1 cu Dinamo Kiev în 2006 (primul meci pe Ghencea, o experienţă unică) şi 0-1 cu Fiorentina în 2008 (ultimul al Stelei în UCL).

Imnul acela are ceva special, sigla de CL de pe umăr are ceva special, totul este mai special în competiția campionilor. Așa că diseară trag tricoul cu Goian pe mine, intru în lumea viselor și aștept ca Steaua să-și onoreze statutul de fostă regină a Europei :)

Hai Steaua!


Extra, extra: new blog in town!


După aproape o lună de aşteptare (care a părut un an), ultima mea achiziţie a sosit aseară :D Tricoul lui Prepe cu numărul 11 este totodată al 11-lea din colecţia roş-albastră.

Cu ocazia aceasta am bucuria să lansez şi al treilea şi ultimul meu blog dedicat colecţiei de tricouri de fotbal, pe care îl puteţi găsi la următoarele adrese:

Site: http://footballshirtscollection.wordpress.com/

Facebook: https://www.facebook.com/SuperFootballShirtsCollection

.

PS: Sunt feeeericiiit!


Fun with minions


IMG_3231

Group photo

IMG_3233

Purple minions strike back

IMG_3234

Please MTV, pimp my ride!

IMG_3235

Nissan – Kidnapping people

IMG_3236

Freeze! Minion P.D.!

IMG_3237

Superman is still number one.

IMG_3238

Yellow men can’t jump

IMG_3239

We are the champions!

IMG_3240

All in!

IMG_3243

Lucky number 35

IMG_3245

Old school villains


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.