That moment when


… your shirts are featured in a TV show!

Ca să ne întoarcem la română, în cadrul emisiunii ProSport Live de joi, Costin Ştiucan a avut un segment legat de istoria tricourilor Stelei. Frumoasă ideea, realizarea mai puţin. Lacunară în unele momente, cu greşeli grosolane în altele şi, cel mai important pentru mine, cu 3 poze luate din colecţie. Evident, fără drepturi de autor sau măcar menţionarea sursei. Ntz ntz ntz Costine …

1994 1997

2009

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum subiectul îmi este foarte drag, ba chiar mai mult, ideea de istorie a tricourilor Stelei este de mult timp pe un „to do list”, o să-i ajut pe cei de la ProSport să fie mai bine pregătiţi data viitoare pe această temă.

Deoarece proiectul meu se vrea mult mai elaborat (cu imagini realizate vectorial, cu o legendă a meciurilor în care s-a purtat fiecare model în parte), iar acum nu am 2-3 luni libere la dispoziţie, o să trecem rapid în revistă toate sezoanele în care Steaua a avut ca sponsor tehnic Adidas; sezoanele cu Nike le lăsăm pentru partea a doua:

1990-1991

Este folosit tricou roşu cu dungi albastre pe mâneci şi guler, respectiv albastru cu dungi roşii pe mâneci, numărul alb pe spate, fără siglă (încă era folosită sigla cu care Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni) sau sponsor.

1990-1991

1991-1992

Steaua alternează acelaşi tip de echipament la care adaugă sponsorul Philips cu un alt set de echipament roşu/albastru cu guler albastru/roşu şi inserţii albe; numerele de pe spate rămân albe.

1991-1992 - 1

1991-1992 - 2

1992-1993

Steaua continuă să alterneze cele două tipuri de echipament cu sponsorul Philips. La primul tip de tricouri este adăugată şi sigla CSA.

1992-1993 - 1

1993-1994

Steaua schimbă modelul de echipament, alege tricouri roşii cu mânecile albastre/tricouri albastre cu mânecile roşii, dar păstrează sponsorul Philips pe piept. Numărul pe spate râmâne alb, dar dispare din nou sigla.

1993-1994

1994-1995

Steaua începe sezonul cu acelaşi tip de echipament, dar schimbă sponsorul, CBS European Service Company luând locul Philips pe piept. Odată cu calificarea în premieră în grupele UEFA Champions League se schimbă modelul cu unul roşu, respectiv albastru cu celebrele dungi albe ale Adidas din vremea respectivă, pentru ca finalul sezonului s-o încununeze pe Steaua campioană cu un nou sponsor, BRCE (viitoarea Bancorex). Tricourile de Ligă au pe umărul drept si patch-ul UCL.

1994-1995 - 1

1994-1995 - 2

1994-1995 - 3

1995-1996

Steaua îmbracă poate cel mai frumos echipament din toate timpurile, revenind la tricourile de roşii cu inserţii albastre pe mânecă, respectiv albastre cu inserţii roşii. Bancorex (fosta BRCE) este sponsorul aflat pe pieptul campionilor, iar numerele pe spate rămân scrise cu alb.

1995-1996

1996-1997

Steaua, conform deja obiceiului, începe sezonul cu acelaşi model de echipament pe care îl schimbă undeva spre sfârşitul toamnei cu un model roşu cu inserţii negre pe piept şi umeri, respectiv albastru cu celebrele arcuri roşii à la Adidas 1996. Bancorex este în continuare sponsorul echipei, iar numerele pe spate rămân scrise cu alb.

1996-1997

1997-1998

Steaua păstrează ultimul tip de modele cu menţiunea că echipamentul albastru devine cel obişnuit „de casă”, iar tricoul roşu e folosit mai mult în deplasări. Dialog devine sponsorul de pe piept şi, în premieră, pe spate apare numele jucătorului inscripţionat cu alb, în timp ce numărul este scris cu roşu/alb.

1997-1998

1998-1999

Steaua schimbă modelul de culoare roşie cu unul simplist. Dialog rămâne sponsor, pe spate dispare numele jucătorului, în timp ce numărul este scris în continuare cu roşu/alb. În a doua parte a sezonului apare ca sponsor şi BCR pe spate, deasupra numărului.

1998-1999

1998-1999 - 2

1999-2000

Unul din cele mai bizare sezoane în ceea ce priveşte echipamentul. Sezonul începe cu Steaua purtând un echipament în dungi roş-albastre, fără siglă, cu numărul scris cu negru pe spate. Tricoul de bază devine cel roşu din sezonul trecut, dar fără sponsori în prima parte a sezonului. Din retur revine BCR pe spate, deasupra numărului, ca în meciul cu dinamo, Steaua să poarte un ciudat tricou roşu-galben cu BCR sponsor pe piept, Rehau şi Excelent pe spate, deasupra, respectiv sub numărul jucătorului. La sigla CSA se adaugă un semi-cerc cu Fotbal Club.

1999-2000 - 1

1999-2000 - 2

2000-2001

Steaua revine la seturi de echipamente normale, roşu cu dungi albastre pe mâneci pentru acasă, respectiv albastru cu dungi roşii pentru deplasare. BCR rămâne sponsorul principal de pe piept, dar este afişat sub o nouă formă, uneori apare şi pe verso, deasupra numărului care este fie albastru, fie roşu, în contrast cu tricoul.

2000-2001

Sezonul 2001-2002 începe tot cu echipamentul prezentat mai sus, ca în pauza dintre tur şi retur, Steaua să încheie parteneriatul cu Adidas şi să treacă la Nike. Dar despre asta, în episodul viitor :)


26-22-1


Aseară Steaua a reuşit tripla Campionat-Cupă-Cupa Ligii. Şi totuşi nu reuşesc să mă bucur pe cât ar trebui, aşa că am decis să analizez punct cu punct ultimul an ca să găsesc cauza nefericirii, deşi o cam ştiu… miroase a brânză şi doar ce-a ieşit din puşcarie!

Campionatul

Sezonul 2014-2015 începea cu emoţii odată cu schimbarea antrenorului. Reghecampf impusese un still nemţesc, o dominare totală bazată pe efort şi pressing care sufocase cam toţi adversarii din Liga 1.

Costel Gâlcă era o necunoscută ca antrenor, plecaseră Piovaccari, Pintilii şi Gardoş, venise Keşeru, s-a întors şi Raul.

Deşi Steaua parcă nu mai convinge ca înainte, are o posesie superioară şi încheie turul la 13 puncte avans. Încă un campionat ucis din tur, nu?

Ei bine, sunt vânduţi Szukala (cel mai bun jucător străin din Liga I în 2014), Lucian Sânmărtean (cel mai bun jucător român din Liga I în 2014) şi Claudiu Keşerü (golgheterul campionatului în acel moment) şi poate mai important de atât, ciobanul se încăpăţânează să nu negocieze cu Armata pentru siglă, iar Steaua devine fcsb cu o siglă oribilă.

Parcă blestemată, returul aduce 5 înfrângeri pe teren propriu (în condiţiile în care de prin 2007 încoace, Steaua pierdea câte un meci la un an jumate pe Ghencea), multe decizii dubioase ale arbitrilor (toate împotrivă, evident) şi un final de infarct: cu două etape înainte de final ASA era campioană, înainte de ultima etapă Steaua era campioană, la pauză ASA era campioană, la final am fost noi…

Cupele Europene

Ca şi debutul de campionat, în preliminariile Champions League Steaua câştiga fără să impresioneze: 1-0 şi 2-0 cu Strømgodset, 2-2 şi 2-1 cu Aktobe. A urmat dubla cu Ludogorets şi primul moment în care s-a văzut că Steaua avea nevoie de întăriri în atac. Norocul proverbial de care ne tot acuză mucescu sr, jr şi alţi frustraţi ne-a părăsit şi după ce ne egalează în minutul 92, bulgarii ne şi scot la penalty-uri.

Urmează apoi grupa de Europa League cu Dinamo Kiev, AaB Aalborg şi Rio Ave. Roş-albaştrii distrug cu 6-0 pe danezii de la Aalborg, deşi în prima repriză Arlauskis a scos vreo trei mingi în situaţie de unu contra unu. Al doilea meci aduce o înfrângere cu 3-1 la Kiev într-un meci în care arbitrul a avut un cuvânt important de spus la ultimele 2 goluri ucrainiene. Dubla lui Rrrraul Rrrrusescu aduce o victorie acasă cu Rio Ave, iar returul pe furtună din Portugalia se termină nedecis 2-2.

Meciul decisiv are loc în Danemarca, unde, deşi Steaua domină şi ratează 6 ocazii doar prin Keşerü, golul pică în poarta noastră şi Aalborg devine favorită la calificare. În ultima etapă, Rio Ave îi încurcă pe danezi, dar Steaua, din nou ciupită de arbitrii, pierde cu Kiev şi rămâne acasă.

Antrenorul

Aşa cum spuneam mai sus, Costel Gâlcă pornea ca o enigmă. Până la Steaua nu antrenase nicăieri notabil. Ca jucător însă fusese un mijlocaş de bază al naţionalei, tăcut dar sigur. Un Xavi al Stelei de la mijlocul anilor `90, Steaua cu trei participări consecutive în grupele Champions League.

Mi-a plăcut mult, faptul că a stat departe de bălăcăreala specific românească, bunul simţ afişat. Cel mai fericit pentru această triplă sunt pentru el. Pentru câte a îndurat de la mizeria de cioban, merita să plece cu cele trei trofee în palmares.

galca-trofee

Echipa

Arlauskis a fost acelaşi portar extraordinar care câştiga campionatul cu Unirea Urziceni. Reflexe incredibile, a scos multe mingi care păreau goluri.

În ultimii ani, Steaua a revenit la tradiţia unor apărări de fier ca cea UEFAntastică (Rădoi, Goian, Ghionea) şi i-a inventat pe Chiricheş, Gardoş, Szukala, iar mai nou Varela şi Toşca. Varela a fost liderul defensivei în retur, a marcat şi câteva goluri importante (recunosc ca acum 2 veri nu înţelegeam de ce Reghe insistă pentru el, nu pentru Celeban), iar Alin Toşca a fost reinventat practic de Costel.

Mijlocul i-a aparţinut în tur magicianului Sânmărtean, iar returul a fost împărţit între siguranţa dată de Prepe (atunci când nu era interzis de cioban să joace) şi explozia pe final a lui Stanciu. Poate Nicuşor era într-adevăr inhibat de prezenţa lui Luci pe teren, dar ultimele etape (începute cu dubla de senzaţie contra lui dinamo) îl confirmă ca viitorul dirijor al echipei. Chipciu, deşi statistic la cel mai bun sezon, în multe meciuri a părut invizibil, asemenea lui Adi Popa. Bourceanu m-a dezamăgit ca atitudine în multe meciuri, în care indiferent de relaţia cu Gâlcă, reacţia publicului, acuzele privind grătarele cu Reghe, trebuia să arate altceva, ca fost căpitan şi lider de vestiar.

În atac s-a resimţit din plin plecarea lui cu Keşerü şi accidentarea lui Raul. Probabil emoţiile din retur nu ar fi existat dacă formula ofensivă se păstra ca în toamnă. Raul însă se poate spune că ne-a adus titlul cu dubla din meciul cu Braşov în care a întors rezultatul şi ne-a păstrat şansele intacte.

Recordurile

Păi deja Steaua are în lot doi jucători care au fiecare mai multe trofee de campion decât are clubul rrapid (3): Raul Rusescu şi Cornel Râpă, fiecare cu câte 4.

Steaua 6-0 Pandurii Târgu-Jiu a fost unul din meciurile de referinţă ale sezonului prin faptul că marcatorul tuturor celor 6 (da, şase!) goluri a fost Claudiu Keşerü, el întrecând un record vechi de aproape 20 de ani deţinut de… Costel Gâlcă :)

Steaua 6-0 Aab Aalborg reprezintă şi cea mai categorică victorie din isoria roş-albaştrilor în Cupele Europene. Şi în acest meci Keşerü şi-a lăsat amprenta, marcând cel mai rapid hat-trick din istoria UEFA Europa League în doar 11 minute!SuperstiţiiÎn ceea ce priveşte meciurile, am anumite ritualuri, de la locul din care le privesc, până la ce port. Iar în finalul de campionat, când ASA trecuse pe primul loc şi totul părea pierdut cu 5 etape rămase, am apelat la tricoul cu sigla LPF. Iar roata s-a întors!3 ani împreună cu Larisa, 3 campionate… ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi… dar voi chiar mai credeţi în coincidenţe?!? Treziţi-vă oameni buni!În concluzie, a fost un an greu, unul încărcat de tensiune. Nu ştiu de ce, dar eşecurile au coincis cu schimbarea siglei şi apoi eliberarea ciobanului. Singura parte bună a fost că tripleta stelistă de antrenori Gâlcă-Dică-Roşu a fost lăsată să-şi ducă la capăt mandatul şi să se bucure de cucerirea trofeelor (spre deosebire de Walter Zenga, dat afară cu 3 etape înainte de final în 2005).Din cauza cancerului la limbă al ciobanului se anunţă un an şi mai greu, un an fără Arlauskis, Prepe, Raul, probabil şi fără Varela sau Chipciu, depinde de oferte.Om trăi şi om vedea!


Upgrade


Şi astăzi tot despre fabulosul tricou al lui Toni Doboş o să vorbesc.

Studiindu-l mai cu atenţie odată ce a fost în mâinile mele, am observat ceva nou pe umărul drept. O cusătură. Sau mai bine spus, o descusătură:

11157972_817934821605479_212010490_nŞtiind destul de bine echipamentele Stelei de-a lungul timpului, am înţeles imediat ce lipsea de acolo: sigla Champions League a acelor vremuri.

11165896_817934844938810_1750060571_nDeşi sunt total împotriva modificărilor tricourilor pt a da o aură de „autenticitate” închipuită asemenea multor fake-uri de pe net, nu am rezistat să nu caut şi un patch din perioada respectivă pentru a-l reataşa acolo unde îi era locul, deşi nu pot certifica 100% că este autentic.

Oricum, l-am căutat, l-am găsit, l-am comandat, l-am recusut :)

Dobos - close upMi se pare genial contrastul alb-negru pe tricoul roşu şi mă bucur mult că am cedat tentaţiei.

Mai jos puteţi găsi un rezumat al meciului Steaua 1-1 Anderlecht Bruxelles (23 noiembrie 1994), meci în care Toni nu numai că poartă un astfel de tricou, ci şi marchează golul egalării pentru echipa noastră (faza începe la 1:05):


THE Crown Jewel


Nu, nu e o greşeală că am scris tot cuvântul „THE” cu majuscule. Pentru că astăzi, la aniversarea a 27 de ani, am primit ceea ce-mi doream (pentru că „ceea ce era obsesia mea” sună prea dur) de 3 dacă nu cumva 4 ani de zile. Hai să spunem 4, pentru a se potrivi cu numărul purtat de Anton Doboş, vice-căpitanul Stelei din sezonul 1994-1995.

Minunata mea viitoare soţie, complotând cu minunata mea mamă, mi-au dăruit bijuteria cea mai de preţ din umila mea colecţie de tricouri roş-albastre:

Anton DobosÎncă un prilej să realizez niciun tricou nu se compară cu EA, bijuteria cea mai de preţ din viaţa mea!

Îţi mulţumesc pentru tricou şi pentru că datorită ţie nu mai am subiecte (emo) pentru blog! Ştiu că sună ca replica aia expirată cum că „stii ca esti indragostit cand nu poti dormi pentru ca realitatea este in sfarsit mai buna decat visele tale„, dar fuck it!

Realitatea cu tine chiar este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat şi nu mi-e ruşine s-o spun!

LE: Multe mulţumiri şi lui Alasdair Thorburn pentru seriozitate şi ajutor! ;)


Break up


„If anything should happen, I guess I wish you well

A little bit of heaven, but a little bit of hell”

Au trecut aproape 4 ani de când eram împreuna, la bine şi la rău. Ne-am plimbat prin toate colţurile Craiovei şi nu numai. Am privit oraşul iluminat de la înălţime şi am mers paralel cu Dunărea. Am petrecut veri toride şi ierni înzăpezite.

Astăzi însă am ajuns la capătul poveştii noastre. I’m gonna miss you!

Goodbye baby!


2006 şi 23


Vara anului 2006 aducea titlul numărul 23 în Ghencea. Întregul an a reprezentat de fapt apogeul unei generaţii.

Ceea ce începuse gri în 2005 sub comanda lui Oleg Protasov, prin ratarea destul de dramatică a accederii în grupele UEFA Champions League după dubla împotriva lui Rosenborg, urma să capete strălucire spre finalul anului cu nişte meciuri extraordinare în grupele Cupei UEFA (4-0 cu Lens sau 3-0 cu Hamlstads BK) şi o dominare totalitară a campionatului intern.

Iarna aduce şocul despărţirii de antrenorul ucrainian şi revenirea lui Olăroiu. Început uşor ezitant („Oli, Oli / Steaua nu e poli!”), dar echipa începe să joace. Cu sigla RAFO pe piept desfiinţează Real Betis Sevilla chiar în oraşul talisman al Stelei!

În sferturi întâlnim rapidul juniorului şi, pentru că există dreptate în lume, îi eliminăm. Cel mai frumos 0-0 pe care l-am văzut vreodată.

Semifinala cu Boro rămâne poate cel mai important moment al fotbalului românesc post-decembrist. Am fost la câteva minute de un meci cu trofeul pe masă. Atunci se întâmpla la 17 ani de la finala cu Milanul olandez. Acum nu cred că se va mai repeta atât de „curând”… Returul acela râmâne în top 3 meciuri de coşmar din viaţa mea!

Vara 2006, cum spuneam aducea titlul numărul 23, urmat de dubla cu Standard Liège şi calificarea după 10 ani în grupele UEFA Champions League. Noi, tot noi, doar noi!

Calificarea şi acel incredibil 4-1 de la Kiev au reprezentat vârful unei generaţii. Poate una din puţinele echipe de după `89 pe care puteai s-o spui pe dinafara: Carlos – Mihăiţă Neşu/Petre Marin, Sorin Ghionea, Dorin Goian, George Ogăraru – Gabi Boştină, Mirel Rădoi, Sorin Paraschiv, Bănel Nicoliţă- Victoraş Iacob, Nicolae „Du-te Dică, du-te!”

Aceşti băieţi, această familie de fapt, s-a reunit aproape în totalitate zilele acestea pentru a-l vizita pe Mihai.

644411_1028211440540353_2397589610963274580_n

Mi-e greu să-mi găsesc cuvintele când scriu despre el. L-am privit întotdeauna ca pe un apărător atipic. Era firav, dar în acelaşi timp de fier. Era poreclit Bichonul pentru parul lui blond şi ondulat, dar pe teren era un pitbull. Pictor în timpul liber, luptător pe teren. Până într-o dimineaţă de 10 mai când … ştim cu toţii. Nu-mi place nici să o scriu. Deşi, din păcate ghinioanele personale s-au ţinut lanţ de el, Mihai ne dovedeşte în fiecare zi că este în continuare de fier. Mulţi poate ar fi cedat, Mihai zâmbeşte şi ajută în continuare. Contruieşte spitale pentru copii cu diverse afecţiuni.

Sper să i se împlinească toate visele! Sau mai bine spus visul! Să aibă iar o vară ca în 2006…

P.S.1:Putem sa ajutăm şi noi cauza lui Mihai redirecţionând 2% din impozit, cu o donaţie, cumpărând un tricou sau fiind doar voluntar.

P.S.2: Mai e o legătură între 2006 şi 23. Este numărul purtat de Klemi Saban în scurta perioadă la Steaua. Număr purtat în Champions League. Ca în noul tricou poposit în colecţia mea: https://footballshirtscollection.wordpress.com/2015/03/21/steaua-bucuresti-2006-2007-ucl-away-shirt/ :)


Meh, close enough


Dupa câteva săptămâni în care mă aştepta pe unitate, sâmbăta trecută mi-am făcut un pic de timp pentru Pontiac Firebird-ul de la ERTL. E una din puţinele miniaturi rămase (aproape) întregi din copilăria mea în care testam cât rezistă maşinuţele la lovituri de ciocan :D

Încercasem şi mai demult s-o vopsesc cu tempera, dar evident că timpul a facut verdele să-şi piardă nuanţa de tot, aşa că am decis să încep o a doua restaurare.

old 1old 2

old 3

Fie din cauza ploii de afară, fie din alte cauze necunoscute, albastrul ales mi-a cam dat de cap, încăpăţânâdu-se să nu iasă chiar uniform.

1.11.2 Dacă există vreo culoare pe lumea asta să se asorteze cu albastrul, este clar vorba de roşu. Deci am mai adăugat un strop de culoare.

2.13.12.23.2 La final am aruncat şi nişte flăcări specifice anilor `70 şi un strat de lac.

4.14.2 Cu mai multă răbdare sunt sigur că puteam ajunge la un finisaj mai bun, dar meh, close enough.

Tot pe Toy Car Collection am mai adăugat şi restantele `70 Buick GSX, Volvo Amazon şi Renault 16 şi am schimbat un pic tema :) merge îmbunătăţită, dar cum mi-a trebuit o săptămână de când am scris articolul până să-l public, consider că pentru moment site-ul e… meh, close enough.


Go green


Long time, no writing.

Nici de data asta nu o să scriu prea multe. Cu un pic de timp liber în week-end, am hotărât că e cazul să mă ocup puţin de o machetă Ford Mustang 1:64 pe care o am din vremurile când becali nu infectase Steaua.

1.1 2.1

Deşi tonul metalic ramas dupa ce curaţesem vopseaua scrijelită îmi plăcea, parcă lipsea ceva.

Am oscilat între albastru şi verde, iar în cele din urmă am optat pentru a doua variantă.

1.2 2.2

Nu o fi chiar vopsirea perfectă, dar m-am simţit bine să lucrez iar cu mâinile mele pentru colecţie. Cred că în săptămânile următoare o să mai restaurez câteva :) următorul proiect îl am deja în minte, un Pontiac Firebird, cum altfel, dacă nu cu flăcări? Dar oare ce culoare? Poate o să fac un sondaj pe pagina de Facebook de la Toy Car Collection

Pâna una alta, vă prezint varianta finală a Mustang-ului:

1.3 2.3


Un altfel de comentator


Aseară, puținii români care prind Look TV au fost martorii unui moment inedit. La începutul partidei Petrolul Ploiești – ASA Târgu Mureș, unul din comentatorii meciului, Marian Olaianos a precizat că nu-i va pronunța numele lui g. mureșan, individul care l-a accidentat extrem de grav pe atacantul Stelei și al echipei naționale, Raul Rusescu. „Nu e o acuzaţie, e un protest al unui comentator care crede în fotbal, care îşi respectă meseria şi nu poate să fie de acord cu un gest violent care a mutilat un fotbalist”. GSP a titrat imediat pe facebook „ŞOCANT! Aşa ceva nu s-a mai văzut! Gest nemaiîntîlnit al unui comentator la partida Petrolul – Tg. Mureş!”

Nu dragilor, nu este deloc ȘOCANT!, inedit sau alte titluri din presă. Este un gest normal. Aveți în față un comentator, un jurnalist sportiv cu coloana vertebrală care își respectă menirea. La fel este și cazul colegului său de aseara Bogdan Pasăre. Cei doi sunt comentatori de fotbal și fotbaliști, nu de coate-n gură, nu de kick-boxing, nu măcelari care lovesc parșiv pentru a mia oară.

Domnule Olaianos, oricum vă consideram un jurnalist care comentează un „altfel de fotbal” (tot e la modă expresia) împreună cu Marius Mitran în cadrul minunatelor emisiuni Replay, dar pentru gestul de aseară mă văd nevoit din nou să mă înclin.

Chapeau, mon cher!


Limits down!


Cei mai mulți dintre noi îl cunoaștem pe George Ogăraru ca fiind fostul fundaș dreapta de la Steaua, Ajax Amsterdam și echipa națională a României.

Din păcate, mult mai puțini dintre noi cunosc faptul că George, alături de soția sa Andreea, au înființat Asociația pentru cultură și sport George Ogăraru, o organizație non-profit ce educă și formează elevii cu talente și pasiuni deosebite din diferite medii sociale, cu condiții de viață normale dar și pe cei aflați în situații de risc, implicându-i în programe cultural-sportive cu scopul de a crește nivelul comunităților implicate prevenind și combatând astfel ignoranța, indiferența, delincvența juvenilă și abandonul școlar.

Cel mai nou proiect al AGO se numește Limits Down!, va avea loc la finala Cupei României dintre Steaua și Astra, și vine în ajutorul copiilor care suferă de Sindromul Down.

Cu banii obţinuţi în urma evenimentului,  cei 22 de copii vor merge într-o tabără–cantonament de fotbal, unde vor avea parte de pregătire şi îndrumare specializate.

 Acest proiect  îşi mai propune să lanseze în viitor o Conferinţă Naţională pentru antrenorii  şi profesorii de sport în vederea pregătirii fizice şi integrării copiilor cu Sindrom Down.

De asemenea, aşteptăm donaţii pentru aceşti copii şi în conturile Asociaţiei pentru Cultură şi Sport George Ogăraru:

RO08RZBR0000060015171728 – cont curent RON

RO40RZBR0000060015171734 – cont curent EUR

Detalii puteți găsi atât pe site-ul AGO, cât și pe pagina de facebook a evenimentului.

De asemenea, George vă întreabă ce faceți pe 31 mai și până atunci? Poți ajuta la un foundraising pentru copiii de la Valea Plopului. Eu am facut-o deja aici, donează și tu!

100 for children

 


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.