Steaua şi atâtea moduri de a o iubi

     Imi permit să îl citez pe maestrul Constantin Ardeleanu, care a scris un nou articol superb pe site-ul suporterilor stelişti, http://www.fcsteaua.ro/index/section/articles/article/5673

„Iubirea, filosofic vorbind, nu are grade de comparaţie, sau altfel spus cunoaşte doar absolutul. A o încărca aiurea cu raţionalitate înseamnă să o cobori înspre simulacru şi frigiditate. Şi totuşi ce fascinantă diversitate; câţi oameni, atâtea iubiri ! În ciuda faptului că orice teoretizare a ei este excesivă voi încerca o particularizare în cazul iubirii de Steaua. Ca un clasament, în care echipa roş-albastră este damnată pentru 12 meciuri (din varii competiţii) fără victorii, dar nu se observă că în Liga I are cele mai puţine înfrângeri şi cele mai multe meciuri fără a fi fost înfrântă (14 din 16). Despre noroc, ghinion sau un progres al jocului, în ciuda mincinoaselor tabele de marcaj, e de preferat omisiunea.

Dar să ne întoarcem la iubirile noastre microbistice.

1. Iubirea clasică. Sunt oameni care au deschis ochii în ziua în care cerul arăta în zori roşu iar în amiază nepământean de albastru. Din curcubeul Sorţii ei sunt atraşi doar de roşu şi albastru. Mulţi dintre ei au cotizat „benevol-obligatoriu”, prin reţinerea din solde, la strălucirea unui club sportiv, propulsat în mitologie. „

2. Iubirea oarbă. A pătimaşilor care raportează totul la echipa sufletului lor. În afară de Steaua, restul e aproximativ în fotbal.

3. Iubirea-virus. Toată familia e stelistă. La victorie e nuntă, la înfrângere e înmormântare. Se renunţă la prietenii de altă orientare, iar erorile idolilor sunt aspru sancţionate. Se trece de la lauda ditirambică la pamfletele corosive. Iubirea de Steaua e o axiomă, se exclude demonstraţia sau negocierea.

4. Iubirea ultras. La graniţa fragilă între dragostea de idoli şi ura de competitori, care devin duşmani ireconciliabili. E o copie întârziată de 30-40 de ani după modelul occidental, e o revoltă a abundenţei de hormoni, o confuzie dintre coregrafie şi pirotehnie, o dorinţă a sângelui tânăr de a ieşi din vene şi artere la suprafaţă, un tembelism faţă de partea liniştită şi conformistă a cetăţii. Această exagerare a iubirii n-ajută echipa şi aminteşte de reîntoarcerea omenirii, periodic, în caverne.

5. Iubirea interesată E cazul a contingente de generali, obligaţi a fi oneşti, dar cucerind ranguri şi medalii pe succesele istorice ale sportivilor stelişti. Şi al lui Gigi Becali, singurul câştigător al dictaturii haosului. La ei se adaugă falanga fotbaliştilor mercenari, care au primit sume fabuloase în raport cu ce încasau la formaţiile lor, dar au dat cu ţârâita din realul sau presupusul talent: Liţă Dumitru(uriaş fotbalist, caracter mizerabil, vânzător de meciuri,-afacere în care i-a angrenat pe Iordănescu, Marcel Răducan, Florin Marin, Iordache- cel care a întârziat apariţia Stelei Sevilliene cu un deceniu), Trică (ginerele de Bălăceanca), Fane Stoica, Bădoi (n-a dat o singură centrare valabilă cât a jucat în Ghencea) şi acest elucubrant Silvian Cristescu (azilant piţurcan, care într-o carieră n-a marcat 23 de goluri, câte titluri a câştigat Steaua, lansând aberaţia că acele 4 titluri praziliene ar fi mai valoroase decât recordul de 23 steliste). Sucă de Dăbuleni, care are o lubeniţă în loc de cap, n-ar trebui să ignore palmaresul direct dintre Steaua şi echipa lui şi mai ales faptul că unul din cele 4 titluri l-a cucerit în dauna Stelei la golaveraj, deşi ficţiunea din tărtăcuţa tembelului o bătuse pe Maxima, în acea ediţie, în tur, retur şi-n Cupă. Afirmaţiile lombrozianului l-au enervat până şi pe atât de rezervatul Loţi Boloni.

6. Iubirea princeps, cea a jucătorilor şi antrenorilor care plătesc cu sânge, sudoare, lacrimi, insomnii, oase rupte şi uitarea celor care-i adulaseră cândva. Să remarcăm că ghinionul steliştilor a coborât cu o palmă: de la bare la şuturile sub bară şi să aşteptăm miracolul saltului înspre victoriile reclamate de un joc din ce în ce mai consistent.

Celor câţiva zăpăciţi care nu au proprietatea cuvintelor din textele mele le dau un motiv de satisfacţie, citându-l pe Ion Creangă: „Ştiu că sunt prost.. Dar când mă uit în jur, prind curaj”.

Constantin Ardeleanu

About Dutzu

Stelist, supererou, berbec. Vezi toate articolele lui Dutzu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: