Old no. 7

     Primul articol pe 2009 vreau să-l scriu despre Marius Lăcătuş.

     Au trecut deja vreo 2-3 săptămâni de când a fost anunţată revenirea sa la echipă. Prima reacţie a fost de fericire, pentru că Lăcă înseamnă Steaua, Lăcă e motivul pentru care ţin cu echipa asta, motivul pentru care am plâns după finala Cupei din ’99 când ştiam că pleacă şi că la Steaua o să se rupă ceva (ca să înţelegi ce înseamna Lăcă, gândeşte-te că are în palmares 10 din cele 23 de titluri ale Stelei). Şi aşa a fost, din ’99 încoace doar 3 titluri în 10 ani. Înainte fuseseră 6 titluri consecutive din ’92-’98.

     Apoi au început toţi pseudo-ziariştii să afirme că prin întoarcerea la echipa, Lăcă devine sclavul lui becali. Mai grav, Stelişti spuneau asta pe forumul suporterilor.

     Marius scria articolul următor:

Ai câstigat, Gigi

      În sfârşit, pot să-ţi spun că ai câştigat. Din momentul în care şi Lăcătuş a lins în locul în care a fost scuipat şi a acceptat să revină la Steaua, pot să îţi spun sincer că ai câştigat.
      Sper să mai vin la câteva meciuri, îmi e prea drag Templul ca să renunţ, dar eu unul nu îţi voi mai strigă să pleci din Ghencea, nu voi mai scanda nimic. La clasicul „Lă-că-tuş, Lă-că-tuş” am renunţat de prin primăvară…
      Încă o dată, sincere felicitări. Eşti un strateg genial. Ai reuşit, Dumnezeu ştie cum, mutarea anului – ai reuşit să stopezi poate cel mai concertat protest de când ai venit la Steaua, poate protestul care îţi putea fi fatal. Ai câştigat Gigi…
      Ţi-ai bătut joc de oameni ca Hagi, Balint, Bumbescu, Sătmăreanu sau, mai nou, Munteanu. Ai cumpărat, fără să jignesc pe nimeni, glorii ca Duckadam sau Lăcătuş. Atât ştii, să cumperi. Dacă respectivul nu e de vânzare, dai cu el de pământ. În orice caz, tu câştigi, mi-ai dovedit-o încă o dată.
      Aş putea însă să te asigur de un lucru. Tu nu vei mai fi contestat vehement în Ghencea, dar nici Marius Lăcătuş nu va mai fi idolul de acum 1 an, o săptămână sau chiar câteva ore. Nu că ţi-ar păsa… „

     Adrian Axinia scria:

Viermele

      Doare. Dar putem privi lucrurile şi altfel.
      Tu, suporterule stelist, pune-te în locul lui Marius Lăcătuş. Ai jucat jumătate din viaţă la Steaua, ai extaziat tribune, peluze şi telespectatori (pentru telespectatorii cu televizoare alb-negru Steaua joacă astăzi în chiloţi închişi la culoare şi atacă de la stânga la dreapta), ai dominat ani întregi moda juvenilă prin tricouri vopsite pe spate cu crema de ghete sau pasta de dinţi, eşti, indiscutabil, un idol.
      Unii te numesc simbol şi nu-s departe de adevăr. Stadionul Steaua e casa ta, pe merit, şi nu mulţi se mai pot lăuda cu privilegiul ăsta. Şuturi, goluri, ratări, faulturi, titluri, cupe, toate ale tale, toate la tine-acasă, pentru că tu eşti al Stelei şi Steaua este a ta.
      Şi-n casa ta, printre ai tăi, ca într-un măr, s-a infiltrat un vierme. Vierme care a început să mănânce mărul pe dinăuntru, făcându-se, în timp, tot mai mare şi mai gras şi mai arogant, punând stăpânire pe casa ta şi spurcând tot ce atinge, inclusiv pe tine.
      Ai mai plecat de-acasă, te-ai mai întors, ai plecat iar, pentru că viermele era prea mare şi prea gras şi prea arogant să te suporte lângă el, şi te-aducea înapoi doar când avea nevoie de tine. Şi te simţeai bine acasă, pentru că erai acasă la tine, printre ai tăi, chiar dacă ai tăi nu mai erau ai tăi, erau rudele scârbavnice ale viermelui, dar erai acasă şi tribunele şi peluzele te iubeau, te aclamau, şi tu nu uitai să le răsplăteşti la sfârşitul meciului, ba chiar să-i împingi şi pe alţii de la spate s-o facă, alţi bieţi viermi inconştienţi măreţiei tale. Şi-n momentele alea îţi ridicai pumnul, ca o fiară, şi-atunci te simţeai cu adevărat acasă, în vuiet, urale şi aplauze.
      Şi-apoi ai plecat iar, alungat de viermele cel mare, dar stadionul a vuit în continuare, îţi strigau numele, te vroiau înapoi, pentru că acasă nu mai era acasă fără tine. Şi viermele cel mare te-a adus, din nou, înapoi, dar vai, te-a transformat şi pe tine într-un vierme.
      Şi-acum tu, suporterule stelist, care te-ai pus în locul lui Marius Lăcătuş, spune-mi: cine-i mai vierme? EL, care-a plătit preţul de a deveni un vierme pentru a se întoarce acasă, în casa în care tu l-ai chemat să se-ntoarcă, sau TU, care, chemându-l, l-ai obligat să vină? „

     Adrian scria:

Şahistul

      Ultimele luni ale acestui an au reprezentat probabil pentru Becali cea mai neagră perioadă din întreaga sa viaţă. A pierdut alegerile, averea i s-a înjumătăţit, e în război cu duşmanii care vor să îi ia Steaua, şi pe deasupra, ura suporterilor e mai mare ca niciodată.
      Gigi era şah şi până la mat nu mai era mult. Însă, un animal rănit şi încolţit e întotdeauna foarte periculos. Simţind cuţitul în os, Gigi a reuşit să adune resurse pe care mulţi credeau că nu le are.
      O mutare de geniu a fost destul pentru a distruge întreaga ofensivă a adversarilor săi. Neobservat de nimeni, unul din pionii lui Gigi a ajuns atât de departe încât, de unul singur, a făcut mat regele adversarului.
      Acest pion năzdrăvan se numeşte Lăcătuş. Cândva, era un nebun de-al nostru, un nebun care ara tabla noastră de şah numită Ghencea, un nebun care a devenit Rege. Şi-a schimbat însă culoarea. Acum nu mai e roş-albastru. Acum culoarea lui este becalie! „

     Astea sunt doar 3 articole care arată cât de împărţite sunt părerile. Apoi vin postările:

     „Băieţi, nu protestăm, să nu-i facem rău lu’ Lăcă! Am mai zis, e ca şi cum nu poţi să îl baţi pe enervantu’ de tac-tu vitreg din cauza că o iubeşti prea mult pe mă-ta. Suntem în capcană sentimentală, băieţi! Mă simt ca personajele din telenovele”  Stanici

     sau

     „Bine ai revenit Lăcă. Ştiu că mulţi vor zice că i-ai dezamăgit, dar sunt convins că şi mai mulţi se bucură că ai revenit. Asta nu înseamnă că n-o să-l mai înjur pe Becali, ba din contră. Îmi pare însă rău că unii nu înţeleg că atunci când iubeşti cu adevărat eşti în stare să devii chiar şi un pic masochist. Da, oameni buni, asta înseamnă să iubeşti cu adevărat. În iubire n-are ce căuta raţiunea şi logica. Mă bucur că de acum încolo o să am pentru cine să mai vin pe stadion”  Robespierre

     Eu sunt de partea lui Lăcă. Nu mă interesează că a renunţat la mulţi bani ca să revină, mă interesează ce spunea Ogăraru „Până să îl cunosc , părerea mea legată de ceea ce înseamnă să iubeşti Steaua, era greşită pentru că mă credeam stelist până în măduva oaselor. Dacă îmi permiteţi, pentru a vă face să înţelegeţi cu exactitate ceea ce vreau să spun, am să fac o comparaţie. Mulţi dintre noi ne numim credincioşi doar pentru că mergem duminica la Sfânta Liturghie şi că ne facem cruce când trecem pe lângă Biserică. Atunci când cunoşti un călugăr însă, şi afli cum cea mai mare parte din viaţa şi tot sufletul le-a dedicat lui Dumnezeu, prin post şi rugăciune, îţi dai seama cam unde este nivelul tău duhovnicesc şi cât de credincios eşti. Pentru Steaua, Marius Lăcătuş este ca un sfânt călugăr pentru că inima lui nu a stat niciodată departe de acest club!„. Ăsta este adevăratul LĂCĂTUŞ. Omul care iubeşte Steaua mai mult ca orice. Care acceptă să fie călcat în picioare de presă şi de cioban pentru Steaua. Care riscă să-şi piardă lumina de idol din sufletele atâtor suporteri pentru a fi aproape de Steaua. Omul care spunea la o emisiune „şi acum mă doare înfrângerea cu dinamo şi pierderea titlului„.

     E Marius Lăcătuş, e Steaua, e old no. 7

About Dutzu

Stelist, supererou, berbec. Vezi toate articolele lui Dutzu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: