Monthly Archives: Decembrie 2009

New Year’s resolution


Cică e la modă ca în ultima zi a anului să-ţi faci planuri pentru următorul, ca apoi să vezi câte din ele ai dus la bun sfârşit. Aşa că fără alte comentarii, că nu-s într-un moment de inspiraţie urmează liniuţele:

să nu mă îmbăt prea rău diseara =))

– să vizitez Timişoara şi Moldova (mai ales, Vasluiul, cine ştie cunoaşte motivele :D)

– să văd „Avatar” în 3D sau I-Max

– în mai, să fiu pe Ghencea la etapa când, Doamne-ajută, sărbătorim titlul 24

– să n-am restanţe

– să nu mă mai cert cu tine pentru mai mult de 24 de ore, aşa cum am stabilit aseară

– să fiu mai bun :-”

să fiu cel mai tare „best man” pentru frate-meu

să primesc şi cadoul de Crăciun restant de la tine

să mă implic în AISS

– să-mi urmez visul cu jurnalistica sportivă

să hotărăsc odată designul pentru un tatuaj

– să găsesc un „tine” care să merite să fie singurul de care să scriu în New Year’s resolution-ul de la anul

Deci am 13 dorinţe se pare. Măcar 10 din ele să le duc la capăt.

Hai, LA MULŢI ANI şi ne bloguim în 2010!

Anunțuri

Viaţa ca …


Nu, nu ca o pradă. Ci ca un cazino. Ideea mi-a venit citind Unicornu’.

Fiecare zi din viaţă seamănă cu un joc de cazino. Poţi să te plimbi printre mese şi doar să priveşti sau poţi să te aşezi la o masă (de poker să zicem, că implica mai mult factorul uman decât o fac maşinuţele sau ruleta) şi să începi să joci. Majoritatea zilelor doar observăm. Încercăm să găsim cheia fericirii. Un algoritm, o numărătoare, orice, doar-doar să ştii sigur când vine mâna câştigătoare să pariezi.

Într-una din zile, vezi un dealer care îţi place şi te hotărăşti să te aşezi la masa sa. În mod normal, cei care stau la aceeaşi masă ar trebui să aibă şanse egale. Deobicei însă prinzi în jur numai trişori. Fie au un terţ care-i ajută din umbră, fie profită de fair play-ul tău. Mai sunt şi unii cinstiţi, dar mai norocoşi decât tine. Începi să joci. Mai câştigi, mai pierzi. Vezi în jur cum unii se ridică şi pleacă, alţii se încăpăţânează să stea şi să joace, deşi fisele (visele) par terminate de mult.

La unul din jocuri după flop ai te trezeşti în mână cu 10, J şi Q de inimă neagră. Dealer-ul întoarce şi cartea de turn: K de inimă neagră. Tot ce îţi mai trebuie este un (d)A. Nu poţi privi dealer-ul în ochii, aşa că te concentrezi asupra unui colţ al cazinoului şi spui „all in„. La river apare un … joker. Jocul se anulează.


Răspunsuri


Guess I`ll get mine tomorrow…


(early) Christmas wish


[…] să ne prindă zilele senile împreună. La bine, la rău… Uşor sau greu!


Eroii chiar nu mor niciodată!


     Până mai azi, când auzeam de CVUCS (Commando Viola Ultra` Curva Sud) mă apuca instantaneu o stare de lehamite. De ce? Simplu, băieţii care strigă „poli suntem noi!” uită în mod ipocrit că Politehnica Timişoara se zbate undeva prin ruşinea Ligii a 3a, în caz că mai e şi acolo, în timp ce pe „Dan Păltinişanu” joacă o poli Timişoara, fostă Poli AEK Timişoara, fostă AEK Bucureşti, fostă Rocar Bucureşti, fostă Fulgerul Bragadiru. Asta aşa, ca o mică lecţie de cultură pentru toţi autoproclamaţii anti-Bucureşti. Evident, în aceeaşi măsură, anti-bucureştenii timişoreni sunt înfrăţiţi cu galeria rrapidului. Deci cu nişte bucureşteni. Ba chiar cu cei mai scârboşi şi coloraţi dintre ei. DAR ca să revin la subiect, ultraşii timişoreni au dat dovadă că tinerii de azi nu sunt numai huligani-vagabonzi-drogaţi-alcoolişti, ci au crescut într-o societate liberă şi sunt recunoscători pentru acest lucru. Aşa că în timpul meciului cu Pandurii Târgu-Jiu, ultimul pe teren propriu, CVUCS a afişat o coregrafie cu Piaţa Operei pe fond negru şi pe toată întinderea peluzei banner-e cu numele celor ce şi-au dat viaţa pentru ca noi să fim liberi.

     Poze şi comentarii găsiţi aici.

     Respect Timişoara `89, respect Timişoara `09!


Alte 3 zile în Bucureşti


     Cum spuneam în articolul Lăcă vs Steaua, îmi doream ca Fiara să câştige. Vasluiul a pierdut cu 2-1, dar Lăcătuş a câştigat totuşi. Dar s-o iau cu începutul. M-am decis vineri seara să merg la meci. Zis şi făcut. Duminică dimineaţă plec din Craiova, ajung pe la 10 în Bucureşti, urmează tradiţionala masă la Mc-ul din gară, apoi mergem la stadion să luăm bilete cu buletinul (de parcă am fi la Altex…). Ajungem acolo pe la 1 fără ceva, exact la timp să prindem şi Steaua II – Farul Constanţa din Liga a 2-a. Mai nou şi la meciurile echipei a doua trebuie cumpărat bilet. Ajungem la tribună, acolo am plăcerea să dau nas în nas cu Petre Marin şi Mache (Marius Ianuli – team manager-ul Stelei, nepot de-a lui gigi, supranumit şi „omul cu telefonul”). Îmi pierd orice fel de timiditate şi dau mâna cu Petrică, apoi devin ceva mai lucid, îmi amintesc că am telefonul cu camera de 5MP şi-l rog să facem o poză. El îmi răspunde „Sigur tată, hai urcă aci„. Facem poza, îi mulţumesc, îi spun să rămână la Steaua, că joacă bine. Când să cobor, îmi dau seama că nu era singurul jucător din tribune. Ceva mai sus erau şi Gheonea şi Kapetanos. M-am pozat şi cu ei 😀 pentru cine e interesat, pozele sunt deja puse pe hi5 😉 Lângă ei secundul Mihai Teja şi preparatorul fizic, domnul Colonelu. Ceva mai spre mijlocul tribunei îl remarc şi pe Renzo Rossi, fostul secund al lui Cristiano Bergodi. Am rămas însă în colţ, pe lângă jucători. La 1:30, preparatorul fizic le spune jucătorilor că e timpul să plece la masa de prânz. Toţi 3 s-au dus sa-l salute pe Renzo, gest foarte frumos. Tot atunci văd că mai erau prin tribune si Tudose şi Cezar Lungu. Steaua II nu a jucat nimic, a pierdut cu 2-0, Ochiroşii şi Andrei Ionescu, jucătorii veniţi de la echipa mare n-au făcut mai nimic. De fapt cea mai tare fază a meciului a fost când într-un moment în care galeria Farului se auzea foarte bine, Mache se întoarce la Mihai Teja şi-i zice „Uite, vezi, aşa e frumos să cânte, nu cu <<muie gigi>>„. Spre sfârşitul meciului l-am văzut plecând şi pe Ţiţi Dumitriu cu care din păcate nu am apucat să mă pozez.

     După doar câteva ore eram din nou în Ghencea. De data asta pe stadionul principal. Deşi după meciul cu dinamo, mă jurasem că nu mai stau niciodată la tribuna a 2-a, din cauza a tot ce se întâmplă acum cu suporterii am evitat să stau la Peluza Nord ca în alte dăţi. Aşa cum m-aşteptam, Lăcă a câştigat meciul de duminică. Mă refer la capitolul fani. Aşa cum şi merita de fapt. Mă apucă însă nervii când mă gândesc că printre cei care i-au scandat numele sigur erau si ipocriţi care acum jumate de an îi cereau demisia şi-l făceau în fel şi chip. Să le fie ruşine! Lăcă a salutat galeria si înainte de meci şi când s-a dus la cabine la pauză, şi când a ieşit din pauză, cât şi după meci. Golul Vasluiului, barele lui Ovidiu Petre şi Kapetanos, mega-ratările lui Temwanjera şi Burdujan, egalarea lui Kape şi mai ales golul lui Szekely au făcut seara perfectă. Am fost aproape la fel de fericit ca la victoria cu cfr de acum 2 ani.

     Luni am petrecut aproape toată ziua în Afi Mall Cotroceni. Sau cum dracu s-o chema. Oricum m-am simţit ca un piţiponc o zi întreagă. Am stat 1 oră prin magazinul de jucării de la Noriel, de unde am plecat cu o Deora II de la Hot Wheels. Apoi am făcut window shopping prin restul mall-ului. Am văzut şi New Moon, care mi s-a părut bunicel, cu excepţia tipei care mi se pare absolut emo şi disperată şi mă stresează la culme. Am mâncat şi vită Tushin de la chinezi, iar seara am terminat-o printre 2 sticle de vin 😀

     Marţi am ieşit cu colegul de bancă din generală pe care nu-l mai văzusem de 1 an jumate cred. Am râs ca pe vremuri, am băut o bere, dar apoi ura şi la gară…