Fever pitch

Filmul din 1997. Dacă eşti fată consideri filmul a fi o poveste de dragoste stricată de meciuri. Dacă eşti băiat îl percepi ca fiind o poveste de dragoste despre meciuri stricată de-o femeie😀

Nu-s deloc fan Arsenal, dar m-am identificat un pic cu Paul. Pune întotdeauna echipa pe primul loc, starea lui de spirit e influenţată de ultimul rezultat, face referinţe fotbalistice şi atunci când vrea să fie romantic, nu-i place să fie deranjat în timpul meciurilor, apreciază cînd fata face eforturi de a învăţa jucătorii, scorurile, meciurile, clasamentul de dragul lui.

Cred că citatele (cu tot cu traduceri) exprimă esenţa filmului mai bine decât aş face-o eu, aşa că:

It’s not easy to become a football fan. It takes years. But if you put in the hours you’re welcomed, without question, into a new family. Except in this family, you care about the same people and hope for the same things. And what’s childish about that?

(Nu e uşor să devii fan. Durează ani. Dar dacă investeşti orele necesare, eşti bine primit, fără îndoială, într-o nouă familie. Doar că în familia asta, îţi pasă de aceiaşi oameni şi speri la aceleaşi lucruri. Ce e copilăresc în asta?)

Football has meant too much to me, and come to represent too many things. See, after a while, it all gets mixed up in your head, and you can’t remember whether life’s shit because Arsenal are shit or the other way around.

(Fotbalul a însemnat prea mult pentru mine şi a ajuns să reprezinte prea multe lucruri. Ştii, după o vreme, totul se amestecă în capul tău şi nu-ţi mai aminteşti dacă viaţa e de căcat pentru că Arsenal joacă de căcat sau e invers)

I’ve been to watch too many games, and spent too much money, and fretted about Arsenal when I should have been fretting about something else. I’ve asked too much of the people I love. OK. I can accept all that… But I don’t know, perhaps, it’s something you can’t understand unless you belong?

(Am fost la prea multe meciuri, am cheltuit prea mulţi bani şi m-am măcinat pentru Arsenal când ar fi trebuit să mă macin pentru alte lucruri. Am cerut prea mult persoanelor pe care le iubesc. OK. Pot să accept asta… Dar nu ştiu, poate e ceva ce nu poţi înţelege decât dacă faci parte?)

What about this? Three minutes to go and you’re two-one up in a semi-final and you look around and you see all those thousands of faces contorted with fear and hope and worry, everyone lost, everything else gone out of their heads… the whistle blows and everyone goes to spare, and just for those few minutes, you’re at the centre of the whole world.

And the fact that you care so much, that the noise you have made has been such a crucial part of it all, is what makes it special. Because you’ve seen every bit as important as the players, and if you hadn’t been there, then who’d be bothered about football, really?

And the great thing is it comes round again and again. There’s always another season. You lose the Cup final in May, well there’s the third round to look forward to in January. And what’s wrong with that? It’s actually pretty comforting if you think about it.

Most of the time.

But every now and then–not very often, but it happens–you catch a glimpse of a world that doesn’t work like that–a world that doesn’t stop in May and begin again in August.

There’s some stuff that just never comes back, and some stuff that just won’t go away, and some stuff that you can’t ignore even if you wanted to.

(Ce zici de asta? Mai sunt trei minute rămase şi conduci 2-1 într-o semifinală şi te uiţi în jurul tău şi vezi miile de feţe contorsionate de frică şi speranţă şi îngrijorare, toţi pierduţi, orice altceva dispărut din minţile lor… Se aude fluierul şi toţi o iau razana şi pentru doar acele câteva minute eşti centrul lumii.

Şi faptul că îţi pasă atât de mult, că gălăgia pe care ai făcut-o a fost o parte crucială, este ceea ce face totul special. Pentru că eşti la fel de important ca şi jucătorii, şi dacă n-ai fi fost acolo, atunci cui i-ar fi păsat de fotbal?

Şi lucrul cel mai tare e că se întâmplă din nou şi din nou. Întotdeauna există un alt sezon. Pierzi finala în mai, eh, urmează şaisprezecimile în ianuarie. Şi ce e rău în asta? De fapt e  chiar confortabil dacă stai să te gândeşti.

În majoritatea timpului.

Dar din când în când – nu foarte des, dar se întâmplă – zăreşti o parte dintr-o lume care nu funcţionează aşa – o lume care nu se opreşte în mai şi reîncepe în august.

Sunt unele lucruri care  nu se întorc niciodată, lucruri care nu vor să dispară şi lucruri pe care nu le poţi ignora nici dacă ai vrea.)

Iar în concluzie… o frază care nu cred că mai are nevoie de traducere: Life gets complicated when you love one woman and worship eleven men😉

Hai Steaua!

About Dutzu

Stelist, supererou, berbec. Vezi toate articolele lui Dutzu

One response to “Fever pitch

  • ultimulunicorn

    Life is complicated anyway… dar sa mai ai si centrul universului deviat – si impartit la 11 – this can be hell!

    Si nici nu vreau sa ma gandesc cum trebuie sa fie pentru Ea…😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: