2006 şi 23

Vara anului 2006 aducea titlul numărul 23 în Ghencea. Întregul an a reprezentat de fapt apogeul unei generaţii.

Ceea ce începuse gri în 2005 sub comanda lui Oleg Protasov, prin ratarea destul de dramatică a accederii în grupele UEFA Champions League după dubla împotriva lui Rosenborg, urma să capete strălucire spre finalul anului cu nişte meciuri extraordinare în grupele Cupei UEFA (4-0 cu Lens sau 3-0 cu Hamlstads BK) şi o dominare totalitară a campionatului intern.

Iarna aduce şocul despărţirii de antrenorul ucrainian şi revenirea lui Olăroiu. Început uşor ezitant („Oli, Oli / Steaua nu e poli!”), dar echipa începe să joace. Cu sigla RAFO pe piept desfiinţează Real Betis Sevilla chiar în oraşul talisman al Stelei!

În sferturi întâlnim rapidul juniorului şi, pentru că există dreptate în lume, îi eliminăm. Cel mai frumos 0-0 pe care l-am văzut vreodată.

Semifinala cu Boro rămâne poate cel mai important moment al fotbalului românesc post-decembrist. Am fost la câteva minute de un meci cu trofeul pe masă. Atunci se întâmpla la 17 ani de la finala cu Milanul olandez. Acum nu cred că se va mai repeta atât de „curând”… Returul acela râmâne în top 3 meciuri de coşmar din viaţa mea!

Vara 2006, cum spuneam aducea titlul numărul 23, urmat de dubla cu Standard Liège şi calificarea după 10 ani în grupele UEFA Champions League. Noi, tot noi, doar noi!

Calificarea şi acel incredibil 4-1 de la Kiev au reprezentat vârful unei generaţii. Poate una din puţinele echipe de după `89 pe care puteai s-o spui pe dinafara: Carlos – Mihăiţă Neşu/Petre Marin, Sorin Ghionea, Dorin Goian, George Ogăraru – Gabi Boştină, Mirel Rădoi, Sorin Paraschiv, Bănel Nicoliţă- Victoraş Iacob, Nicolae „Du-te Dică, du-te!”

Aceşti băieţi, această familie de fapt, s-a reunit aproape în totalitate zilele acestea pentru a-l vizita pe Mihai.

644411_1028211440540353_2397589610963274580_n

Mi-e greu să-mi găsesc cuvintele când scriu despre el. L-am privit întotdeauna ca pe un apărător atipic. Era firav, dar în acelaşi timp de fier. Era poreclit Bichonul pentru parul lui blond şi ondulat, dar pe teren era un pitbull. Pictor în timpul liber, luptător pe teren. Până într-o dimineaţă de 10 mai când … ştim cu toţii. Nu-mi place nici să o scriu. Deşi, din păcate ghinioanele personale s-au ţinut lanţ de el, Mihai ne dovedeşte în fiecare zi că este în continuare de fier. Mulţi poate ar fi cedat, Mihai zâmbeşte şi ajută în continuare. Contruieşte spitale pentru copii cu diverse afecţiuni.

Sper să i se împlinească toate visele! Sau mai bine spus visul! Să aibă iar o vară ca în 2006…

P.S.1:Putem sa ajutăm şi noi cauza lui Mihai redirecţionând 2% din impozit, cu o donaţie, cumpărând un tricou sau fiind doar voluntar.

P.S.2: Mai e o legătură între 2006 şi 23. Este numărul purtat de Klemi Saban în scurta perioadă la Steaua. Număr purtat în Champions League. Ca în noul tricou poposit în colecţia mea: https://footballshirtscollection.wordpress.com/2015/03/21/steaua-bucuresti-2006-2007-ucl-away-shirt/🙂

About Dutzu

Stelist, supererou, berbec. Vezi toate articolele lui Dutzu

3 responses to “2006 şi 23

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: