Nu, nu e o greşeală că am scris tot cuvântul „THE” cu majuscule. Pentru că astăzi, la aniversarea a 27 de ani, am primit ceea ce-mi doream (pentru că „ceea ce era obsesia mea” sună prea dur) de 3 dacă nu cumva 4 ani de zile. Hai să spunem 4, pentru a se potrivi cu numărul purtat de Anton Doboş, vice-căpitanul Stelei din sezonul 1994-1995.
Minunata mea viitoare soţie, complotând cu minunata mea mamă, mi-au dăruit bijuteria cea mai de preţ din umila mea colecţie de tricouri roş-albastre:
Încă un prilej să realizez niciun tricou nu se compară cu EA, bijuteria cea mai de preţ din viaţa mea! ♥
Îţi mulţumesc pentru tricou şi pentru că datorită ţie nu mai am subiecte (emo) pentru blog! Ştiu că sună ca replica aia expirată cum că „stii ca esti indragostit cand nu poti dormi pentru ca realitatea este in sfarsit mai buna decat visele tale„, dar fuck it!
Realitatea cu tine chiar este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat şi nu mi-e ruşine s-o spun!
LE: Multe mulţumiri şi lui Alasdair Thorburn pentru seriozitate şi ajutor! 😉
Shoturi de V33 
11 aprilie 2015 at 15:44
acum pot sa spun si eu ca am intalnit si stelisti fericiti… :)))
11 aprilie 2015 at 20:26
Cel mai cel 😛
11 aprilie 2015 at 20:41
Cel mai stelist si cel mai fericit, am inteles 😉