26-22-1

Aseară Steaua a reuşit tripla Campionat-Cupă-Cupa Ligii. Şi totuşi nu reuşesc să mă bucur pe cât ar trebui, aşa că am decis să analizez punct cu punct ultimul an ca să găsesc cauza nefericirii, deşi o cam ştiu… miroase a brânză şi doar ce-a ieşit din puşcarie!

Campionatul

Sezonul 2014-2015 începea cu emoţii odată cu schimbarea antrenorului. Reghecampf impusese un still nemţesc, o dominare totală bazată pe efort şi pressing care sufocase cam toţi adversarii din Liga 1.

Costel Gâlcă era o necunoscută ca antrenor, plecaseră Piovaccari, Pintilii şi Gardoş, venise Keşeru, s-a întors şi Raul.

Deşi Steaua parcă nu mai convinge ca înainte, are o posesie superioară şi încheie turul la 13 puncte avans. Încă un campionat ucis din tur, nu?

Ei bine, sunt vânduţi Szukala (cel mai bun jucător străin din Liga I în 2014), Lucian Sânmărtean (cel mai bun jucător român din Liga I în 2014) şi Claudiu Keşerü (golgheterul campionatului în acel moment) şi poate mai important de atât, ciobanul se încăpăţânează să nu negocieze cu Armata pentru siglă, iar Steaua devine fcsb cu o siglă oribilă.

Parcă blestemată, returul aduce 5 înfrângeri pe teren propriu (în condiţiile în care de prin 2007 încoace, Steaua pierdea câte un meci la un an jumate pe Ghencea), multe decizii dubioase ale arbitrilor (toate împotrivă, evident) şi un final de infarct: cu două etape înainte de final ASA era campioană, înainte de ultima etapă Steaua era campioană, la pauză ASA era campioană, la final am fost noi…

Cupele Europene

Ca şi debutul de campionat, în preliminariile Champions League Steaua câştiga fără să impresioneze: 1-0 şi 2-0 cu Strømgodset, 2-2 şi 2-1 cu Aktobe. A urmat dubla cu Ludogorets şi primul moment în care s-a văzut că Steaua avea nevoie de întăriri în atac. Norocul proverbial de care ne tot acuză mucescu sr, jr şi alţi frustraţi ne-a părăsit şi după ce ne egalează în minutul 92, bulgarii ne şi scot la penalty-uri.

Urmează apoi grupa de Europa League cu Dinamo Kiev, AaB Aalborg şi Rio Ave. Roş-albaştrii distrug cu 6-0 pe danezii de la Aalborg, deşi în prima repriză Arlauskis a scos vreo trei mingi în situaţie de unu contra unu. Al doilea meci aduce o înfrângere cu 3-1 la Kiev într-un meci în care arbitrul a avut un cuvânt important de spus la ultimele 2 goluri ucrainiene. Dubla lui Rrrraul Rrrrusescu aduce o victorie acasă cu Rio Ave, iar returul pe furtună din Portugalia se termină nedecis 2-2.

Meciul decisiv are loc în Danemarca, unde, deşi Steaua domină şi ratează 6 ocazii doar prin Keşerü, golul pică în poarta noastră şi Aalborg devine favorită la calificare. În ultima etapă, Rio Ave îi încurcă pe danezi, dar Steaua, din nou ciupită de arbitrii, pierde cu Kiev şi rămâne acasă.

Antrenorul

Aşa cum spuneam mai sus, Costel Gâlcă pornea ca o enigmă. Până la Steaua nu antrenase nicăieri notabil. Ca jucător însă fusese un mijlocaş de bază al naţionalei, tăcut dar sigur. Un Xavi al Stelei de la mijlocul anilor `90, Steaua cu trei participări consecutive în grupele Champions League.

Mi-a plăcut mult, faptul că a stat departe de bălăcăreala specific românească, bunul simţ afişat. Cel mai fericit pentru această triplă sunt pentru el. Pentru câte a îndurat de la mizeria de cioban, merita să plece cu cele trei trofee în palmares.

galca-trofee

Echipa

Arlauskis a fost acelaşi portar extraordinar care câştiga campionatul cu Unirea Urziceni. Reflexe incredibile, a scos multe mingi care păreau goluri.

În ultimii ani, Steaua a revenit la tradiţia unor apărări de fier ca cea UEFAntastică (Rădoi, Goian, Ghionea) şi i-a inventat pe Chiricheş, Gardoş, Szukala, iar mai nou Varela şi Toşca. Varela a fost liderul defensivei în retur, a marcat şi câteva goluri importante (recunosc ca acum 2 veri nu înţelegeam de ce Reghe insistă pentru el, nu pentru Celeban), iar Alin Toşca a fost reinventat practic de Costel.

Mijlocul i-a aparţinut în tur magicianului Sânmărtean, iar returul a fost împărţit între siguranţa dată de Prepe (atunci când nu era interzis de cioban să joace) şi explozia pe final a lui Stanciu. Poate Nicuşor era într-adevăr inhibat de prezenţa lui Luci pe teren, dar ultimele etape (începute cu dubla de senzaţie contra lui dinamo) îl confirmă ca viitorul dirijor al echipei. Chipciu, deşi statistic la cel mai bun sezon, în multe meciuri a părut invizibil, asemenea lui Adi Popa. Bourceanu m-a dezamăgit ca atitudine în multe meciuri, în care indiferent de relaţia cu Gâlcă, reacţia publicului, acuzele privind grătarele cu Reghe, trebuia să arate altceva, ca fost căpitan şi lider de vestiar.

În atac s-a resimţit din plin plecarea lui cu Keşerü şi accidentarea lui Raul. Probabil emoţiile din retur nu ar fi existat dacă formula ofensivă se păstra ca în toamnă. Raul însă se poate spune că ne-a adus titlul cu dubla din meciul cu Braşov în care a întors rezultatul şi ne-a păstrat şansele intacte.

Recordurile

Păi deja Steaua are în lot doi jucători care au fiecare mai multe trofee de campion decât are clubul rrapid (3): Raul Rusescu şi Cornel Râpă, fiecare cu câte 4.

Steaua 6-0 Pandurii Târgu-Jiu a fost unul din meciurile de referinţă ale sezonului prin faptul că marcatorul tuturor celor 6 (da, şase!) goluri a fost Claudiu Keşerü, el întrecând un record vechi de aproape 20 de ani deţinut de… Costel Gâlcă🙂

Steaua 6-0 Aab Aalborg reprezintă şi cea mai categorică victorie din isoria roş-albaştrilor în Cupele Europene. Şi în acest meci Keşerü şi-a lăsat amprenta, marcând cel mai rapid hat-trick din istoria UEFA Europa League în doar 11 minute!SuperstiţiiÎn ceea ce priveşte meciurile, am anumite ritualuri, de la locul din care le privesc, până la ce port. Iar în finalul de campionat, când ASA trecuse pe primul loc şi totul părea pierdut cu 5 etape rămase, am apelat la tricoul cu sigla LPF. Iar roata s-a întors!3 ani împreună cu Larisa, 3 campionate… ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi… dar voi chiar mai credeţi în coincidenţe?!? Treziţi-vă oameni buni!În concluzie, a fost un an greu, unul încărcat de tensiune. Nu ştiu de ce, dar eşecurile au coincis cu schimbarea siglei şi apoi eliberarea ciobanului. Singura parte bună a fost că tripleta stelistă de antrenori Gâlcă-Dică-Roşu a fost lăsată să-şi ducă la capăt mandatul şi să se bucure de cucerirea trofeelor (spre deosebire de Walter Zenga, dat afară cu 3 etape înainte de final în 2005).Din cauza cancerului la limbă al ciobanului se anunţă un an şi mai greu, un an fără Arlauskis, Prepe, Raul, probabil şi fără Varela sau Chipciu, depinde de oferte.Om trăi şi om vedea!

About Dutzu

Stelist, supererou, berbec. Vezi toate articolele lui Dutzu

One response to “26-22-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: