Wake up call

Îmi încheiam articolul „Momente” cu o întrebare. Mai mult retorică, pentru că ştiu şi cred că o (anume) steluţă poate lumina o noapte întreagă. Iar licuriciul, deşi străluceşte, nu poate zbura niciodată suficient de sus încât să ajungă la o stea. O admiră, o iubeşte chiar. Şi totuşi, contrar aşteptărilor, steaua are un suflet (vezi „Stardust”). Şi de acolo, de sus, priveşte eforturile licuriciului. Se simte norocoasă, zâmbeşte, poate mai şi plânge de fericire. Dar rămâne sus pe cer. Acolo e locul ei. Dacă ar încerca să coboare, nu şi-ar putea controla mişcările, ar deveni o stea căzătoare şi ar pieri, iar ăsta e ultimul lucru pe care şi-l doreşte licuriciul. Mai bine o ştie acolo sus, departe, dar fericită, decât deloc.

Unele drumuri pur şi simplu se despart la un moment dat. De ce? Pentru că „Nu-i ca o stea, e chiar o stea. Te-ai prins?” (Nane – Ca o stea)

No comment

Imaginea asta m-a cutremurat pur şi simplu. Mândru că sunt STELIST!

sursa: fcsteaua.ro

Origini

Who’s gonna fight for what’s right?
Who’s gonna help us survive?
We’re in the fight of our lives
And we’re not ready to die
Who’s gonna fight for the weak?
Who’s gonna make ‘em believe?
I’ve got a hero, I’ve got a hero
Living in me

Fac ce fac şi tot dau de melodii cu ideea de supererou. Cred că m-au descoperit şi au început să-mi dedice ode :d De data asta autorii sunt cei de la Skillet. Şi tot ascultând melodia, mi-am adus aminte de momentul când am „devenit” eu supererou. N-am fost expediat de pe altă planetă, n-am fost muşcat de păianjen radioactiv, ci am găsit nişte ghinde în mijlocul iernii. Atât e necesar uneori pentru a fi eroul cuiva. Şi când eşti eroul cui vrei, te simţi mai invincibil decât toată Liga Justiţiei la un loc 😉

Fotbalişti mari cu inimi de aur

Asta e denumirea sub care Pandurii Târgu-Jiu a organizat un meci cu scopuri caritabile contra ehipei Generaţiei de Aur. Pandurii Old-Boys a pierdut deschis scorul prin Robert Niţă, dar a pierdut până la urmă cu 5-4 în faţa foştilor mari jucători ai naţionalei.

De subliniat este participarea la acest meci şi a lui Toni Doboş, revenit pe teren la aproape 1 an şi jumătate de la groaznicul accident. Eu aş mai evidenţia şi buna evoluţie  a lui Adi Ilie care cred că ar face faţă cu brio în atacul oricărei echipe de Liga 1.

În uralele suporterilor aflaţi în Sala Sporturilor din Târgu Jiu, şi arbitraţi de Ion Crăciunescu au jucat:

Pandurii Old-Boys: Dorin Hîrsu, Marcel Porojnicu, Mircea Hica, Doru Mihuţ, Nelu Mihuţ, Sorin Găman, Romică Buia, Dumitru Băluţă, Constantin Frimu, Ion Şolea, Nicolae Burlan, Dumitru Gheorghe, Robert Niţă şi Liviu Ciubotariu (pe final de meci ultimii 2 au jucat şi în echipa Generaţiei de Aur)

Generaţia de Aur: Silviu Lung, Gică Hagi, Gică Popescu, Gabi Popescu, Sorin Cârţu, Adi Ilie, Miodrag Belodedici, Iosif Rotariu, Toni Doboş, Florin Bătrânu, Marcel Băban.

Goana după fericire

     Am terminat de ascultat albumul imediat cum am ajuns acasă. Uşor dezamăgit, speram ceva mai emo. Dar în afară de „Numele tău„, decât „N-aş fi vrut să plec” (cu Mario), „Altă zi, după noapte” (cu Artan) şi poate „Întrebări greşite” intră în categoria asta. De fapt din această ultimă melodie îmi şi rămase refrenul în cap.

Vrei să schimbi ceva? E bine să începi cu tine
Află ce-ţi doreşti şi n-asculta de nimeni
Întrebări greşite duc la răspunsuri false
Decizii proaste duc la decizii şi mai proaste

     De schimbări şi decizii am tot scris. De vorbit, am vorbit şi mai mult. Mult şi prost.

     În altă ordine de idei şi dezordine de gânduri, hai să comentăm şi alte versuri care nu-mi dau pace:

„Eşti sărită de pe fix, n-am cum să te-aduc înapoi„

Guess Who – Eu, tu şi restul. Chestia e că m-am săturat să tot încerc. Oricum te întorci tu singură 😉

„Nu iubi, căci tu eşti cea ce inimi frângi,
Nu minţi, căci tu eşti cea ce minţi încurci,
Nu veni, căci tu eşti cea ce pleci şi alungi.
Nu spune “îmi permit să mă păstrez”, în timp ce mă arunci„

Nasta & SPooKE – Clipitul unei pleoape. Da, da, de la tine am toate melodiile bune, hai shh. Catrenul ăsta le zice prea bine ca să mai adaug eu ceva.

„Hate in my heart,
Love in my mind,
I seen nights full of pain,
Days of the same
You keep the sunshine,
Save me the rain,
I search, but never find,
Hurt, but never cry,
I work and forever try,
But I’m cursed, so never mind„

Lil`Wayne & Eminem – Drop the world. Un fel de antiteză între ura pe care o simţi când judeci la calm şi sentimentele mai bune care-ţi vin la calm. E ca şi cum duminică ai zice că vezi un viitor, şi joi să te răzgândeşti. E ca şi cum ai vrea să iei campionatul, dar îţi vinzi ultimii 3 căpitani. E ca şi cum te-ai culca preşedinte şi te-ai trezi prostănac. E ca şi cum ai da 5 goluri în 7 meciuri, dar te-ar prinde drogat din nou. E ca şi cum ţi-ai cumpăra un album, dar ţi-ar place doar 3 melodii de pe el. E ca şi cum ai juca 3 ani în Champions League şi ai câştiga 1 singur meci.

Intenţiile şi începuturile bune se uită imediat când faptele duc la un rezultat prost. Rămân momente. Iar momentelor le-am dat deja o definiţie…