Going crazy

     De o lună nu mai eşti în toate minţile, eşti doar în mintea mea!

Lăcă vs Steaua

     Duminică seara, în Ghencea, Steaua primeşte vizita echipei FC Vaslui. Banal început de avancronică, nu? Pe banca moldovenilor însă, cu 8 victorii cosecutive stă „Fiara” Marius Lăcătuş. Simbolul Stelei. Vulturul din siglă cum îl numeşte Stoichiţă. Nu mă apuc să enumăr cifrele seci care-i descriu cariera. Povestesc altceva. Prin ’96 eram îmbrăcat într-un tricou alb pe care-mi scrisesem cu carioci „DacAir” pe faţă şi Luţu şi cifra 10 pe spate. Apoi am aprins televizorul şi văd un meci Steaua – Inter Sibiu. Militarii au câştigat cu 4 sau 5-0, nu-mi mai amintesc. Dar atunci am văzut prima dată magia şeptarului roş-albastru. Dribla, pasa, centra, marca, era peste tot, controla tot. M-am îndragostit de stilul de joc şi de echipă.

      Se făcuse august, deja eram stelist 100%. Dublă cu FC Brugges pentru calificare în grupele Champions League. Nu ştiam exact cu ce se mănâncă, dar ştiam că belgienii sunt tari şi e meci important. Scoatem un 2-2 acolo, după o dublă senzaţională a lui Adi Ilie servit impecabil de Lăcătuş la ambele goluri, într-un meci dominat de la cap la coadă de Brugges însă. Vine returul, Steaua spulberă sec, cu 3-0 şi urmează dezastrele cu Atletico Madrid sau Borussia Dortmund. Până şi Widzew Lodz ne iau faţa în grupă.

     Un an mai târziu, din nou preliminarii de Champions League, tot Steaua, adversară însă PSG-ul lui Rai, Loko, Florian Maurice, Ngotty, Marco Simone, Paul Le Guen şi restul. Guerin deschidea scorul, Rotariu egala din penalty obţinut de Lăcă, Maurice făcea 2-1, Denis Şerban 2-2, pentru ca în minutul 78, Lăcătuş să apară senzaţional la colţul lung şi să aducă victoria cu un plonjon. După acel an, am repetat sute de plonjoane prin casă, imaginându-mi că dau golul victoriei asemeni Fiarei.

     Aş putea să povestesc la nesfârşit de fericirea care mi-a adus-o centrarea lui Lăcă pentru Belo în finala Cupei din ’99 sau cum am plâns de ciudă că a plecat să-şi încheie cariera la FC Naţional, cu care a venit şi a câştigat în Ghencea. Sau cum am fost cel mai fericit la victoria de acum 3 ani în faţa cfr-ului din Cluj. Sau alte zeci de momente.

     Duminică, Marius vine iar în Ghencea ca adversar. Aş fi vrut să spun că am sufletul îndoit. Că vreau să bată Steaua, dar ţin şi la Marius. Lucrurile stau însă mult mai simplu. Steaua de azi nu mai e Steaua mea. Deci, cel puţin duminică, timp de 2 ore, Lăcă mai presus de Steaua!

1 an

     Astăzi blogul împlineşte 1 an.

     A fost un an lung, cu multe articole geniale, articole ce ţin de diafan, articole care au revoluţionat mentalităţi şi au schimbat în bine viaţa cititorilor şi a planetei în general.

     Vreau sa încep prin a mă felicita, a-mi ura la mulţi ani şi la cât mai multe articole de o valoare la fel de inestimabilă ca şi precedentele.

     Apoi continui prin a mulţumi persoanei care are cel mai mare merit la inspiraţia ce a dus la crearea celor scrise. Este vorba de o persoană mirobolantă pe care o consider un fel de model, deoarece este uşor de admirat şi de apreciat. Are răbdare din plin, întotdeauna ceva bun de spus oricui îi cere sfaturi, întotdeauna dispusă să ajute, să facă imposibilul posibil şi improbabilul certitudine. Un suflet de aur care este dublat de o minte ageră, perspicace şi spirituală la nivel metacognitiv. Şi dacă toate aceste calităţi nu ar fi de ajuns, mai mult decât orice, această persoană este MODESTĂ. În cel mai exhaustiv sens al cuvântului. Această persoană sunt eu, artistul nedecelat, prizonier într-un trup de inginer.

     Lăsând gluma la o parte, chiar vreau enumăr câteva persoane foarte dragi mie care m-au susţinut sau/şi inspirat (cu bune, cu rele) în ceea ce priveşte superblogu’. Aici le-aş menţiona pe Mădă, Cami şi Valentina. Ar mai fi Adela, Mădik, Nelly sau Kindera. Eventual Jighi, asociatul meu de la Jighi&Jighi şi de la viitoarea megacompanie de gaming, Jighisoft. Nu uit nici măcar de Irina.

     O altă secţiune specială de mulţumiri e rezervată celor care-mi sunt colege de blogging şi ale căror cititor fidel am ajuns. Datorită lor am descoperit cărţi precum „Brida” de P. Coehlo sau filme gen „Ensemble, c’est tout„. Ca să nu mai vorbesc că am mai şi „copiat” poezii în care mă regăseam aproape total (probabil o stare telepatică între berbeci, cine ştie?). Donc, je vous remercie Eliza (ţie îţi mulţumesc chiar pentru mai multe decât discuţiile de blog 🙂 ) et Silvia!

     Cam ăsta a fost primul sezon de shoturi de V33, să ne-auzim mai voioşi, mai fericiţi şi cu Steaua campioană la anul!

     PS: Pentru a vă scuti (pe unii) de căutatul prin DEX, va ofer şi următoarele definiţii:

– diafan = de poveste, extraordinar

– mirobolant(ă) = minunat(ă)

– exhaustiv = total, complet

– (ne)decelat = (ne)descoperit