De aproape o săptămână încerc să scriu câteva cuvinte despre Didi.
L-am apreciat şi l-am iubit ca pe toţi cei din Generaţia de Aur. Cu un plus că era Stelist!
Zilele astea am văzut zeci de poze cu el, dar două mi-au rămas pe cap, ambele înfăţisând zborul lui pentru a se bucura alături de camarazi…
Rămas bun, prieten drag!
„Nu mă gândeam că voi ajunge să dau goluri la un Campionat Mondial, VISUL MEU ERA SĂ JOC PENTRU STEAUA!”
Ilie Dumitrescu
Şi a jucat pentru Steaua.
Şi a dat goluri la Campionatul Mondial din 1994.
La mulţi ani mie! 😉
Data trecută rămăsesem la mijlocul sezonului 2001-2002 când Steaua întrerupe parteneriatul vechi de peste 20 de ani cu Adidas şi trece la echipamente Nike roşii complet, respectiv albastre complet, cu numărul argintiu pe spate şi Alexandrion ca sponsor financiar inscripţionat pe spatele tricoului, deasupra numărului.
2002-2003
Steaua începe sezonul cu acelaşi echipament, dar cu BCR sponsor pe piept din nou, însă doar pentru primele două etape, după care dispare.
2003-2004
Este un sezon de cotitură, un sezon care aruncă o umbră de ipocrizie asupra supărării pe tema siglei schimbată în 2014.
În pauza de vară are loc o prima dispută între CSA şi becali pe tema siglei, iar creditorul ia decizia ca Steaua să renunţe la sigla clubului sportiv pentru o sigla asemănătoare cu cea a Stelei sevilliene, cu două stele deasupra, semnificând cele 21 titluri câştigate la acel moment. Faptul că sigla era totuşi legată de trecutul echipei şi revirimentul financiar al echipei îi face pe suporteri să nu perceapă cancerul instalat în fruntea echipei.
Echipamentul rămâne la fel ca model, pe spate apare ca sponsor Locic P&G Group sub numărul jucătorului, iar deasupra numărului reapare numele jucătorului.
2004-2005
Este sezonul la finalul căruia Steaua cucereşte titlul 22 şi redevine un nume în Europa eliminând incredibil Valencia (deţinătoarea Cupei UEFA).
De asemenea este anul în care UEFA introduce emblemele (pe fond albastru) pe umărul drept şi pentru a doua competiţie ca importanţă după Champions League.
2005-2006
Aduce Stelei titlul 23 şi parcursul UEFAntastic care se încheie la doar 5 minute de finala Cupei UEFA…
Echipamentul rămâne la fel ca cel din anul precedent, singura diferenţă este apariţia sponsorului RAFO pe piept începând din retur.
Tot acesta este anul în care Steaua urmează trendul echipelor mari şi testează în ruşinea din Cupa României un al treilea tip de echipament, care n-are nici o legătură cu culorile roş-albastre tradiţionale.
2006-2007
Sezonul începe extraordinar, cu calificarea în grupele UEFA Champions League după o pauză de 10 ani, însă oboseala fizică şi psihică suplimentară îşi spune cuvântul asupra evoluţiei din campionat şi Steaua termină ca vicecampioana României.
Echipamentul se schimbă, cel de casă fiind în dungi verticale roş-albastre, iar cel de deplasare albastru complet. În tur RAFO rămâne sponsorul afişat pe pieptul tricourilor, în timp ce în retur apare Panasonic pe spate, deasupra numărului.
În grupele CL tricourile au emblema specifică pe umărul drept şi se naşte expresia „Du-te Dică, du-te!”, iar în dubla din şaisprezecimile Cupei UEFA tricourile poară emblema UEFA pe fond albastru.
2007-2008
Steaua începe sezonul cu acelaşi echipament de pe care dispare sponsorul Panasonic, dar odată cu calificare în grupele Ligii Campionilor apare ca sponsor pe piept CitiFinancial, iar din retur şi Air Atlantis pe spatele tricourilor.
Din nou, în Champions League, tricourile au emblema specifică pe umărul drept.
2008-2009
Modelul echipamentului de pe teren propriu se schimbă din nou, cu mai multe dungi verticale, iar cel de deplasare devine verde fosforeşcent. Sponsorii rămân aceiaşi, la care se adaugă Arcom S.A. pe umeri.
În meciurile de Champions League, CitiFinancial este scris CityBank, Air Atlantis şi Arcom S.A. lipsesc (UEFA permite un singur sponsor pe tricouri), iar pe umărul drept este prezentă emblema.
2009-2010
Modelul de echipament se schimbă din nou, lăţindu-se din nou dungile verticale de pe tricoul de „acasă”. De asemenea, pe lângă echipamentul de deplasare verde, mai apare şi un alt echipament de rezervă roşu, folosit în meciurile de Cupa României şi în returul din grupele Europa League contra lui Fenerbahçe.
Se schimbă şi sponsorii, singurul afişat fiind Sporting Bet.
În unele meciuri din campionat apare sigla Ligii Profesioniste de fotbal pe umărul drept, iar în meciurile de Europa League apare emblema competiţiei (pe fond galben) pe umărul drept, emblema „Respect” pe umărul stâng şi tricolorul brodat pe piept.
2010-2011
Rezultatele catastrofale din ultimii ani lasă Steaua fără sponsor în acest sezon. Echipamentul de deplasare se schimbă din verde în galben.
În Europa League pe tricouri este folosită din nou emblema competiţiei (pe fond galben) pe umărul drept, emblema „Respect” pe umărul stâng şi tricolorul brodat pe piept.
2011-2012
Steaua schimbă din nou modelul de echipament şi fontul de pe tricou (unul à la Premier League) pentru meciurile de pe teren propriu. Pentru deplasare tricourile rămân identice, nefiind folosit niciun sponsor.
Deja clasic, în Europa League pe tricouri este folosită din nou emblema competiţiei (pe fond galben) pe umărul drept, emblema „Respect” pe umărul stâng şi tricolorul brodat pe piept.
2012-2013
Modelul de echipament rămâne la fel pentru meciurile de pe teren propriu, iar pentru deplasare se decide folosirea unui tricou albastru bleu/ciel. Fontul de pe spate este galben, respectiv gri până spre finalul campionatului când roş-albastru.
Mare parte din sezon Steaua joacă fără sponsor, până la meciurile din şaisprezecimile Europa League, când apare Mihai Neşu Foundation. După meciul tur din optimile Europa League contra Chelsea, MNF apare şi pe tricourile din campionat, dar cu o scriere uşor diferită.
2013-2014
Steaua schimbă iar modelul de echipament de pe teren propriu, iar după calificarea în grupele Champions League sponsor devine City Insurance.
… your shirts are featured in a TV show!
Ca să ne întoarcem la română, în cadrul emisiunii ProSport Live de joi, Costin Ştiucan a avut un segment legat de istoria tricourilor Stelei. Frumoasă ideea, realizarea mai puţin. Lacunară în unele momente, cu greşeli grosolane în altele şi, cel mai important pentru mine, cu 3 poze luate din colecţie. Evident, fără drepturi de autor sau măcar menţionarea sursei. Ntz ntz ntz Costine …
Cum subiectul îmi este foarte drag, ba chiar mai mult, ideea de istorie a tricourilor Stelei este de mult timp pe un „to do list”, o să-i ajut pe cei de la ProSport să fie mai bine pregătiţi data viitoare pe această temă.
Deoarece proiectul meu se vrea mult mai elaborat (cu imagini realizate vectorial, cu o legendă a meciurilor în care s-a purtat fiecare model în parte), iar acum nu am 2-3 luni libere la dispoziţie, o să trecem rapid în revistă toate sezoanele în care Steaua a avut ca sponsor tehnic Adidas; sezoanele cu Nike le lăsăm pentru partea a doua:
1990-1991
Este folosit tricou roşu cu dungi albastre pe mâneci şi guler, respectiv albastru cu dungi roşii pe mâneci, numărul alb pe spate, fără siglă (încă era folosită sigla cu care Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni) sau sponsor.
1991-1992
Steaua alternează acelaşi tip de echipament la care adaugă sponsorul Philips cu un alt set de echipament roşu/albastru cu guler albastru/roşu şi inserţii albe; numerele de pe spate rămân albe.
1992-1993
Steaua continuă să alterneze cele două tipuri de echipament cu sponsorul Philips. La primul tip de tricouri este adăugată şi sigla CSA.
1993-1994
Steaua schimbă modelul de echipament, alege tricouri roşii cu mânecile albastre/tricouri albastre cu mânecile roşii, dar păstrează sponsorul Philips pe piept. Numărul pe spate râmâne alb, dar dispare din nou sigla.
1994-1995
Steaua începe sezonul cu acelaşi tip de echipament, dar schimbă sponsorul, CBS European Service Company luând locul Philips pe piept. Odată cu calificarea în premieră în grupele UEFA Champions League se schimbă modelul cu unul roşu, respectiv albastru cu celebrele dungi albe ale Adidas din vremea respectivă, pentru ca finalul sezonului s-o încununeze pe Steaua campioană cu un nou sponsor, BRCE (viitoarea Bancorex). Tricourile de Ligă au pe umărul drept si patch-ul UCL.
1995-1996
Steaua îmbracă poate cel mai frumos echipament din toate timpurile, revenind la tricourile de roşii cu inserţii albastre pe mânecă, respectiv albastre cu inserţii roşii. Bancorex (fosta BRCE) este sponsorul aflat pe pieptul campionilor, iar numerele pe spate rămân scrise cu alb.
1996-1997
Steaua, conform deja obiceiului, începe sezonul cu acelaşi model de echipament pe care îl schimbă undeva spre sfârşitul toamnei cu un model roşu cu inserţii negre pe piept şi umeri, respectiv albastru cu celebrele arcuri roşii à la Adidas 1996. Bancorex este în continuare sponsorul echipei, iar numerele pe spate rămân scrise cu alb.
1997-1998
Steaua păstrează ultimul tip de modele cu menţiunea că echipamentul albastru devine cel obişnuit „de casă”, iar tricoul roşu e folosit mai mult în deplasări. Dialog devine sponsorul de pe piept şi, în premieră, pe spate apare numele jucătorului inscripţionat cu alb, în timp ce numărul este scris cu roşu/alb.
1998-1999
Steaua schimbă modelul de culoare roşie cu unul simplist. Dialog rămâne sponsor, pe spate dispare numele jucătorului, în timp ce numărul este scris în continuare cu roşu/alb. În a doua parte a sezonului apare ca sponsor şi BCR pe spate, deasupra numărului.
1999-2000
Unul din cele mai bizare sezoane în ceea ce priveşte echipamentul. Sezonul începe cu Steaua purtând un echipament în dungi roş-albastre, fără siglă, cu numărul scris cu negru pe spate. Tricoul de bază devine cel roşu din sezonul trecut, dar fără sponsori în prima parte a sezonului. Din retur revine BCR pe spate, deasupra numărului, ca în meciul cu dinamo, Steaua să poarte un ciudat tricou roşu-galben cu BCR sponsor pe piept, Rehau şi Excelent pe spate, deasupra, respectiv sub numărul jucătorului. La sigla CSA se adaugă un semi-cerc cu Fotbal Club.
2000-2001
Steaua revine la seturi de echipamente normale, roşu cu dungi albastre pe mâneci pentru acasă, respectiv albastru cu dungi roşii pentru deplasare. BCR rămâne sponsorul principal de pe piept, dar este afişat sub o nouă formă, uneori apare şi pe verso, deasupra numărului care este fie albastru, fie roşu, în contrast cu tricoul.
Sezonul 2001-2002 începe tot cu echipamentul prezentat mai sus, ca în pauza dintre tur şi retur, Steaua să încheie parteneriatul cu Adidas şi să treacă la Nike. Dar despre asta, în episodul viitor 🙂
Şi astăzi tot despre fabulosul tricou al lui Toni Doboş o să vorbesc.
Studiindu-l mai cu atenţie odată ce a fost în mâinile mele, am observat ceva nou pe umărul drept. O cusătură. Sau mai bine spus, o descusătură:
Ştiind destul de bine echipamentele Stelei de-a lungul timpului, am înţeles imediat ce lipsea de acolo: sigla Champions League a acelor vremuri.
Deşi sunt total împotriva modificărilor tricourilor pt a da o aură de „autenticitate” închipuită asemenea multor fake-uri de pe net, nu am rezistat să nu caut şi un patch din perioada respectivă pentru a-l reataşa acolo unde îi era locul, deşi nu pot certifica 100% că este autentic.
Oricum, l-am căutat, l-am găsit, l-am comandat, l-am recusut 🙂
Mi se pare genial contrastul alb-negru pe tricoul roşu şi mă bucur mult că am cedat tentaţiei.
Mai jos puteţi găsi un rezumat al meciului Steaua 1-1 Anderlecht Bruxelles (23 noiembrie 1994), meci în care Toni nu numai că poartă un astfel de tricou, ci şi marchează golul egalării pentru echipa noastră (faza începe la 1:05):
Nu, nu e o greşeală că am scris tot cuvântul „THE” cu majuscule. Pentru că astăzi, la aniversarea a 27 de ani, am primit ceea ce-mi doream (pentru că „ceea ce era obsesia mea” sună prea dur) de 3 dacă nu cumva 4 ani de zile. Hai să spunem 4, pentru a se potrivi cu numărul purtat de Anton Doboş, vice-căpitanul Stelei din sezonul 1994-1995.
Minunata mea viitoare soţie, complotând cu minunata mea mamă, mi-au dăruit bijuteria cea mai de preţ din umila mea colecţie de tricouri roş-albastre:
Încă un prilej să realizez niciun tricou nu se compară cu EA, bijuteria cea mai de preţ din viaţa mea! ♥
Îţi mulţumesc pentru tricou şi pentru că datorită ţie nu mai am subiecte (emo) pentru blog! Ştiu că sună ca replica aia expirată cum că „stii ca esti indragostit cand nu poti dormi pentru ca realitatea este in sfarsit mai buna decat visele tale„, dar fuck it!
Realitatea cu tine chiar este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat şi nu mi-e ruşine s-o spun!
LE: Multe mulţumiri şi lui Alasdair Thorburn pentru seriozitate şi ajutor! 😉
Primul tricou din colecţie l-am primit undeva prin clasa a 9-a. Era cu PSV Eindhoven şi îi aparţinea lui Ovidiu Stîngă. Mai mult de atât, tricoul avea pe umăr emblema de Champions League.
Deodată universul mi s-a schimbat… tricourile replici nu mă mai atrăgeau şi am început să caut tricouri originale. Emblema aceea de pe umărul drept mă fermeca. Încă mă farmecă de fapt. Fiecare toamnă îmi aduce o perioadă de sevraj la vederea noilor echipamente şi a siglelor care lucesc pe umăr în meciurile europene.
Ieri am avut surpriza să fiu întrebat de un colecţionar olandez dacă sunt dispus să-l vând. L-am refuzat fireşte, însă ceva în mine s-a aprins din nou. Îmi sunt dragi toate tricourile, îmi sunt dragi povestea lor.
Cum Steaua nu e tocmai populară în oraşul meu, tricourile roş-albastre au venit ceva mai târziu, dar şi când au venit… 🙂 Eh, am mai povestit despre ele, poate o să mai povestesc pe viitor. Până atunci vine meciul de marţi seara, 21:45, cu Basel şi deja simt că sigla aceea o sa-mi capteze iarăşi ochii. My preciousss!
După aproape o lună de aşteptare (care a părut un an), ultima mea achiziţie a sosit aseară 😀 Tricoul lui Prepe cu numărul 11 este totodată al 11-lea din colecţia roş-albastră.
Cu ocazia aceasta am bucuria să lansez şi al treilea şi ultimul meu blog dedicat colecţiei de tricouri de fotbal, pe care îl puteţi găsi la următoarele adrese:
Site: http://footballshirtscollection.wordpress.com/
Facebook: https://www.facebook.com/SuperFootballShirtsCollection
.
Întotdeauna despărţirile dor! Mai ales când te-ai îndrăgostit până peste cap, aveai o toamnă întreagă plănuită şi totul se termină subit, fără avertismente…
Da, Raul Rusescu a plecat la Sevilla să joace pe stadionul unde pe 7 mai 1986 Steaua câştiga trofeul suprem. Tricoul lui a devenit acum un must-have!
Multă baftă Ruse! Îţi mulţumesc pentru ultimii doi ani!
Steaua Ajax
21 spre 22 februarie 2013 e una din nopţile pe care nu o voi uita. La fel ca 24 februarie 2005. Şi doar ce îi comparasem pe băieţi cu lotul extraordinar al perioadei 2004-2007 care scotea din nou capul în Europa şi arăta că sub stratul de praf, Steaua încă strălucea a aur.
A fost una din serile în care fotbalul răsplăteşte echipa care joacă fotbal. Ajax, marele Ajax, cu toată filosofia olandeză eminamente ofensivă a venit să stea cu curu’ în poartă. Şi să paseze între fundaşi şi portar.
Sincer, plecasem cam fără speranţe de acasă, pentru că nu-mi imaginam Ajax să nu marcheze pe vreun contraatac. Pe de altă parte, mai jenant ca cfr nu puteam juca, aşa că i-am spus mamei mai în glumă, mai în serios, că ma întorc pe la 1, după prelungiri.
Un gol al lui Lato, un supergol al lui Chiricheş, intervenţiile lui Tătăruşanu la două lovituri de cap, bara lui Adi Popa, efortul imens al lui Chipciu, jocul precis al lui Filip (ce surpriză!), toate concentrate în 120 de minute ne-au dus la penalty-uri. Acolo unde noi câştigăm mereu!
În 2005, Vlad Enăchescu şi Emil Grădinescu enumerau eroii Khamutovski, Ogăraru, Rădoi, Ghionea, Petre Marin, Paraschiv (al cărui tricou am purtat aseara pentru noroc), Dorinel Munteanu, Dică, Opriţa, Diniţă, Andrei Cristea, Lovin, Walter Zenga. De aseară, sunt eroi şi Tătăruşanu, Râpă, Chiricheş, Gardoş, Latovlevici, Prepeliţă, Adi Popa, Chipciu, Tănase, Rusescu, Tatu, Filip, Nikolici, Pîrvulescu şi Laurenţiu Reghencampf.
Acum ceva timp îmi dădusem dispărută dragostea pentru echipă. Pot să spun că mi-am regăsit-o aseară, la aproape 8 ani de la momentul Valencia… Îţi mulţumesc Steaua!
Tot NOI… Întotdeauna NUMAI NOI!
 | Ionel la Steaua şi tricourile (II) |
 | Vlad la Steaua şi tricourile (II) |
| Ionel la Steaua şi tricourile (II) |
 | ultimulunicorn la Didi |
| ultimulunicorn la Unşpe |
Shoturi de V33 