O echipă mare

Steaua Ajax

21 spre 22 februarie 2013 e una din nopţile pe care nu o voi uita. La fel ca 24 februarie 2005. Şi doar ce îi comparasem pe băieţi cu lotul extraordinar al perioadei 2004-2007 care scotea din nou capul în Europa şi arăta că sub stratul de praf, Steaua încă strălucea a aur.

A fost una din serile în care fotbalul răsplăteşte echipa care joacă fotbal. Ajax, marele Ajax, cu toată filosofia olandeză eminamente ofensivă a venit să stea cu curu’ în poartă. Şi să paseze între fundaşi şi portar.

Sincer, plecasem cam fără speranţe de acasă, pentru că nu-mi imaginam Ajax să nu marcheze pe vreun contraatac. Pe de altă parte, mai jenant ca cfr nu puteam juca, aşa că i-am spus mamei mai în glumă, mai în serios, că ma întorc pe la 1, după prelungiri.

Un gol al lui Lato, un supergol al lui Chiricheş, intervenţiile lui Tătăruşanu la două lovituri de cap, bara lui Adi Popa, efortul imens al lui Chipciu, jocul precis al lui Filip (ce surpriză!), toate concentrate în 120 de minute ne-au dus la penalty-uri. Acolo unde noi câştigăm mereu!

În 2005, Vlad Enăchescu şi Emil Grădinescu enumerau eroii Khamutovski, Ogăraru, Rădoi, Ghionea, Petre Marin, Paraschiv (al cărui tricou am purtat aseara pentru noroc), Dorinel Munteanu, Dică, Opriţa, Diniţă, Andrei Cristea, Lovin, Walter Zenga. De aseară, sunt eroi şi Tătăruşanu, Râpă, Chiricheş, Gardoş, Latovlevici, Prepeliţă, Adi Popa, Chipciu, Tănase, Rusescu, Tatu, Filip, Nikolici, Pîrvulescu şi Laurenţiu Reghencampf.

Acum ceva timp îmi dădusem dispărută dragostea pentru echipă. Pot să spun că mi-am regăsit-o aseară, la aproape 8 ani de la momentul Valencia… Îţi mulţumesc Steaua!

Tot NOI… Întotdeauna NUMAI NOI!