Ieri, azi, mâine

N-am mai scris de când eram cu un an mai mic, aşa că o să-mi sintetizez un pic îmbătrânirea. Titlul e unul generic, prin „ieri” vreau să se înţeleagă ce s-a mai întâmplat înainte de ziua mea, prin „azi„, seara de 22 ani, iar prin „mâine” ce a urmat…

Ieri

Ca deobicei, mă faci să trec de la 🙂 la 😦 şi iar la 🙂 în câteva ore… „Ştii că se spune că persoana cu care ciocneşti primul ou de Paşte o să meargă cu tine pe lumea cealaltă. Aşa că în Rai sau Iad, măcar mergem împreună„.

Azi

Cam toţi prietenii lângă mine. Lipseşte doar Mădik şi fanele de la depărtare 😀 Oricum, mă simt iubit şi apreciat. Şi răsplătit cu trofee 🙂

Nu că aş fi materialist, dar cadourile au fost unul mai frumos ca celălalt, felicitările scrise cu suflet, iar filmuleţul meu biografic… laser frate 😉

„A fost mereu tratament şi boală

Mai bine aşa decât ca alţii cu o inimă goală”

Hm… sounds like you!

Mâine

Cadourile continuă să vină, via Bucureşti. Cadouri de suflet, să mă inspire şi pentru „blogat” manual.

Apoi dvd-ul cu Lăcă, un dvd care conţine parcă prea puţine din realizările lui. Îi cuprinde însă durerea încă nestinsă pentru neconvocarea la „visul american” din ’94…

„Dacă ar exista formaţia aceea ideală care să câştige toate meciurile, Marius Lăcătuş ar fi căpitan de echipă.” Andrei Vochin

Pauză de lectură

Via www.colţulcolecţionarului.ro (descoperit pe blog-ul Elizei) am făcut rost de două noi cărţi: „Steaua – Campioana Europei” scrisă de Horia Alexandrescu şi „Steaua – Performanţă şi prestigiu” scrisă de Cristian Ţopescu şi Octavian Vintilă.

Am ales să încep cu povestea câştigării Cupei Campionilor Europeni. Autorul face o scurtă istorie a clubul, amintind de marea echipa a CCA-ului, prima „echipă de aur” a Stelei, ca apoi să povestească meci cu meci campania ce a culminat cu victoria de la Sevilla.

Interviurile realizate atunci, prezentarea oraşelor, starea de spirit a jucătorilor şi antrenorilor, situaţia din campionat, toate detaliile te duc înapoi în timp şi parcă te vezi plimbându-te prin Vejle, sărind în sus la bomba lui Bărbulescu cu Honved, îngheţând în Helsinki, delectându-te cu poate cel mai frumos meci din istoria Stelei (returul cu Andrelecht) sau îţi vine să strigi, să le faci faţă celor 50000 catalani veniţi la Sevilla… Simţi pasul apăsat al lui Duckadam pe linia porţii din dreapta a stadionului Ramon Sanchez Pizjuan, simţi eleganţa lui Belo, durerea lui Tudorel Stoica la primirea cartonaşului galben cu Anderlecht, auzi rotiţele lui Bölöni învârtindu-se înainte de fiecare pasă, simţi emoţia lui Iordănescu la intrarea pe teren după aproape ani de la retragere, golgeterul regăsit din Piţurcă sau tupeul lui Lăcă…

„Graba cu care lumea fotbalului doreşte marile rezultate, a făcut din performanţele steliste ale primăverii lui 1984 nu reuşite, ci… eşecuri. Şi asa se întâmplă că Emerich Ienei este înlocuit cu Florin Halagian, un antrenor de valoare şi el, fără îndoială, dar nu un „stelist” autentic, cum cereau tradiţiile legii şi cum legea nescrisă a fotbalului militar a dovedit mereu că trebuie, pentru atingerea marilor performanţe.”

„Îţi închipui, însă, că somn nu prea aveam şi că priveam de la distanţă rodul muncii mele. Investisem muncă în băieţii ăştia şi pusesem inimă, că, vorba aia, în venele mele curgea sânge de stelist şi nu mi-aş fi făcut perfuzie nici să ştiu că mor!… Mă durea, domnule, ce să-ţi mai spun!” Emerich Ienei

„Şi să fi fost Pélé, tot nu m-aş fi simţit în largul meu, în primele momente. Caută să realizezi tensiunea din acel minut 73, încordarea ambelor echipe şi o să-mi înţelegi emoţiile. Care s-au risipit, însă, mai repede decât m-asteptam, după primul contact cu mingea. Ştii ce mi s-a întâmplat atunci? N-o să-ţi vină să crezi, dar am uitat… câţi ani am şi am redevenit Puiu, jucătorul, îndrăgostitul de minge, de dribling, de pasa decisivă” Anghel Iordănescu

The pursuit of happyness

Happiness cu y ca în film. M-a impresionat niţel. L-am şi căutat pe goagăl pe Chris Gardner şi povestea e cât se poate de reală. La homepage sunt multe citate din una din cărţile despre afaceri pe care le-a scris între timp.

De reţinut din film e ideea că nu trebuie să laşi pe nimeni să-ţi spună că nu eşti în stare să faci ceva ce-ţi doreşti. Dacă ai un vis, trebuie să faci totul pentru a-l îndeplini. Când cineva nu poate face ceva, îţi va spune că nici tu nu poţi. Aşa că dacă vrei ceva, luptă pentru asta! Punct.

PS: Post Scriptum, deşi cu asta ar fi trebuit să încep, dacă tot vorbeam de căutarea fericirii… la mulţi ani LĂCĂ! Fie ca titlul, dacă n-ajunge în Ghencea, să ajungă în braţele tale! Aş fi la fel de fericit! 🙂