Small steps

     Poezie găsită aici.

I’m walking towards you
In small steps
Too scared to run
Too far to matter
It’s not your fault I want you
Nothing to do but stay still
‘Cuz my small steps will find
The way that leads to you.
I know it will take some time…
You may not even wait
Or you may choose another
Or hide behind the gate.
They say “Why don’t you hurry?”
“You’ll lose her, don’t you know?”
I never answer questions…

I’m always on my way
But in my mind … I pray
I almost do not want to get there…

afraid to face the truth!
I know I will some day
And when I’ll find you
I hope you’ll say:
„It’s you I’ve been waiting for!”
But let me dream…
While I’m making my small steps.

D-day

D-day.

Derby day.

Nu e „El Clasico” Barça – Real.

Nici „El Super Clasico” Boca Juniors – River Plate.

Nici „Il Derby Capitolino” Lazio – AS Roma.

Nici măcar „Old Firm” Celtic – Rangers.

E cu mult mai mult de-atât. E Steaua – dinamo. Unicul Derby al fotbalului românesc.

Au mai rămas 7 zile.

7, numărul lui Lăcă.

7, ca în 70% cât mi s-a spus că e procentul de timp şi dragoste pe care-l acord Stelei.

Hm, procente… În mod normal acum aş începe să ţin un discurs filosofic pe tema asta, dar e un subiect foarte aparte pentru mine 🙂 aşa că totul rămâne în inventarul sufletesc pe care-l fac în fiecare septembrie.

Anton Doboş

     Astăzi priveam meciurile din grupele UEFA Champions League ale Stelei din ediţia 1994/1995. A fost o grupă cu Anderlecht Bruxelles, Hajduk Split şi Benfica Lisabona. Iar al cincilea meci, returul cu Anderlecht mi-a adus aminte de un jucător. Mai mult, de un OM. Cel care închidea tabela la 1-1. Este vorba de Anton Doboş.

     Pe plan sportiv are 6 titluri câştigate în România, (2 cu Dinamo, 4 cu Steaua), 3 Cupe (2 cu Steaua, 1 cu Dinamo) si 2 SuperCupe cu Steaua. În Grecia a câştigat cu AEK Atena o Cupă si o SuperCupă, şi a făcut parte din Generaţia de Aur de la CM ’94. Ca şi preşedinte de club a promovat cu AEK Bucureşti în prima ligă, fuzionând apoi cu Poli Timişoara. A condus şi „U” Cluj, fiind unul din puţinii oameni care au rămas corecţi şi demni în meciul cu CFR Cluj, din ultima etapă a sezonului 2007-2008. Din cauza asta a fost cercetat de DNA, iar la doar câteva săptămâni a avut parte de un accident teribil de circulaţie.

     Acum, la peste 1 an de la acel moment, el trăieşte o dramă. În primul rând, slavă Domnului că trăieşte! Dar aşa cum declara pentru Evenimentul Zilei, şi o plimbare de 100 de metri este un efort pentru el acum. „Ştiu doar din ceea ce am văzut pe casete. Nu-l recunosc pe Lăcătuş după chip. E OK. Doar după nume. Nu ştiu nimic de alţi colegi de la Steaua, nici că am fost patron la Timişoara şi la Cluj. Nu-mi mai amintesc că am fost fotbalist, că am jucat fotbal.”, spune Toni Doboş.

     Să nu-ţi mai aminteşti că ai făcut parte din cea mai valoroasă naţională a României, că ai fost apărătorul de bază la Campionatul European din 1996, că ai fost titular la Steaua, prima echipă care intra de 3 ori consecutiv în Grupele UCL… mi se pare o pedeapsă de-a dreptul groaznică…

     Uneori viaţa e nedreaptă, mai ales cu oameni care au fost tot timpul corecţi. Însănătoşire grabnică şi tot respectul, Toni!

Protejat: La mulţi ani!

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă: